Orice parinte isi doreste ca micutii lui sa fie fericiti. Fericirea este insa un lucru foarte subiectiv si poate fi perceput diferit de fiecare persoana. Cu toate acestea, in psihologie se vorbeste despre doua abordari predominante ale fericirii.
Aceste doua abordari se refera la doua moduri diferite de a experimenta fericirea. Cheia este sa identifici care este calea pe care copilul tau o apreciaza cel mai mult, pentru a-l ajuta sa cultive aceasta stare de bine. Iata care sunt cele doua abordari ale fericirii si cum poti promova fiecare tip de fericire in parte.
Cele doua tipuri de fericire si cum sa ii ajuti pe copii sa le experimenteze
In psihologie exista doua abordari ale conceptului de fericire sau, mai degraba, doua tipuri de fericire. Abordarea hedonica sau fericirea hedonica, care implica obtinerea placerii si evitarea durerii (cu alte cuvinte, cautarea si experimentarea emotiilor pozitive si evitarea emotiilor neplacute) si abordarea eudaimonica sau fericirea eudaimonica, care se concentreaza pe realizarea de sine si pe functionarea optima a oamenilor ca modalitate de a obtine fericirea.
Fericirea hedonica
Fericirea hedonica este mai senzoriala, mai "primitiva", deoarece se bazeaza pe cautarea placerii. O obtinem, de exemplu, atunci cand dormim, cand facem pictam, cand mancam etc. De asemenea, atunci cand ne place foarte mult un cantec sau cand ni se face masaj.
Este o fericire care presupune trairea unor emotii placute, cum ar fi bucuria sau entuziasmul, si evitarea sau reducerea celor neplacute, cum ar fi durerea, furia, frustrarea, etc.
Fericirea eudaimonica
Fericirea eudaimonica este proiectata mai mult pe termen lung si nu se bazeaza atat de mult pe senzatii sau placere. Apare atunci cand ne simtim impliniti de munca noastra sau de ceva la care suntem buni.
Acest tip de fericire apare in actiuni indreptate catre noi insine, dar si in relatie cu ceilalti (de exemplu, prin comportament pro-social, atunci cand ajutam pe cineva). Acest tip de fericire este, de asemenea, orientat spre educarea copiilor nostri in cel mai bun mod posibil, spre actiuni caritabile, spre sustinere... Este o fericire mai transcendentala decat cea anterioara, deoarece implica cautarea sensului, semnificatiei si scopului propriei vieti.
Fericirea: ce spune stiinta?
Cercetarile privind fericirea se desfasoara de multi ani. In legatura cu aceste doua abordari ale fericirii, gasim, de exemplu, un studiu realizat de Joseph Lewis Henderson, un medic si scriitor american, si colegii sai, care au studiat comportamentele hedonice si eudaimonice.
Prin cercetarile lor, au descoperit ca comportamentele hedonice sporesc emotiile pozitive si satisfactia in viata, ajuta la reglarea emotiilor si reduc emotiile negative sau neplacute, stresul si depresia.
Un alt studiu interesant, de data aceasta axat mai mult pe fericirea eudaimonica, realizat de cercetatorii de la Universitatea din California, condusi de Eva H. Telzer si publicat in revista Proceedings of the National Academy of Sciences in 2014, arata ca fericirea eudaimonica ar putea fi un factor de protectie pentru dezvoltarea simptomelor depresive.
Cum putem stimula fericirea hedonica si eudaimonica la copii?
Desi este clar ca fericirea este ceva pur subiectiv, este adevarat ca exista anumite activitati care ajuta la promovarea bunastarii. Prin urmare este importan sa observi cum experimenteaza copilul tau fericirea. Prin trairea unor emotii placute? Prin cautarea unui sentiment de auto-realizare? Prin comportamente pro-sociale? In functie de modul in care copiii experimenteaza starea de bine puteti alege cea mai buna modalitate de a-I stimula fericirea.
Cultivarea fericirii hedonice
Fericirea hedonica, acea fericire mai "primitiva", mai concentrata pe obtinerea placerii si pe senzatii satisfacatoare, poate fi obtinuta in diferite moduri. La copii, poate fi promovata prin activitati senzoriale care ii fac sa se simta bine.
Aceste activitati pot fi: sportul, dansul, calaria, mersul pe bicicleta, role sau trotoneta, construirea de castele de nisip, pictura cu mainile, modelarea plastelinei, etc.
Acest tip de fericire este cultivata si prin imbratisari, sarutari, care le provoaca micutilor emotii pozitive si sentimente de siguranta. La fel de important este sa petreci timp de calitate cu micutii, sa-i apreciezi pentru ceea ce fac si sa-i faci sa se simta iubiti.
Fericirea hedonista se bazeaza si pe evitarea emotiilor neplacute, insa, in realitate, acestea trebuie lasate sa fie experimentate. In primul rand pentru a afla ce nevoi are copilul, dar cel mai important, pentru a-l ajuta pe copil sa-si inteleaga propriile emotii si sa le gestioneze corect.
Cultivarea fericirii eudaimonice
Fericirea eudaimonica este ceva mai "cognitiva", mai transcendentala. Este cea care ne face sa ne simtim impliniti si multumiti de ceea ce facem. Prin aceasta, cautam un sens pentru viata noastra, un scop.
Este, de asemenea, cea care ne determina sa ajutam, sa-i facem pe altii sa se simta bine? Exista diferite modalitati de cultiva acest tip de fericire copiilor: prin cultivarea empatiei si a simtului solidaritatii, ajutandu-i sa gaseasca ceea ce le place. De exemplu, vorbind cu micutii despre hobby-urile lor, despre lucrurile care le plac si indrumandu-i spre activitati similare.
Pe de alta parte, cum fericirea este un pic mai "profunda", o putem cultiva si prin reflectie, mai ales cu copiii mai mari. Reflectarea asupra a ceea ce asteapta de la viata, ce vor sa devina cand vor creste, ce ii face sa se conecteze cu scopul lor etc.
Mai poti cultiva fericirea eudaimonica ajutandu-i pe copii sa-si gaseasca vocatia, ceea ce ii entuziasmeaza si ii motiveaza. Poti face acest lucru insotindu-i in explorarea gusturilor lor, cautand impreuna cu ei ce vor sa fie cand vor fi mari, incurajandu-i sa citeasca pentru a nu inceta sa descopere alternative si sa isi deschida mintea etc.
Sursa foto: pexels.com