Visatul cu ochii deschisi este una dintre trasaturile caracteristice ale copilariei. Este firesc sa observam copii creand scenarii fictive in mintea lor, interpretand personaje si folosind jocul simbolic. Toate acestea fac parte din dezvoltarea lor, le incurajeaza creativitatea si ii ajuta sa isi depaseasca temerile. De asemenea, ii ajuta sa dobandeasca abilitati si sa capete incredere pentru viata. Cu toate acestea, visarea excesiva cu ochii deschisi la copii poate fi o problema care trebuie abordata.
In realitate, cu totii visam cu ochii deschisi la un moment dat. Uneori ne folosim imaginatia pentru a vizualiza cum va fi viitorul nostru. Alteori, ne lasam purtati de intriga unei carti bune sau a filmului nostru preferat. Exista multe modalitati prin care copiii si adultii evadeaza din realitate pentru perioade scurte de timp, iar acest lucru nu reprezinta un risc. Cu toate acestea, atunci cand acest exercitiu castiga in intensitate si prezenta, poate duce la o tulburare.
Ce este visarea excesiva cu ochii deschisi la copii?
Acest termen, numit Maldadaptive Daydream, a fost propus in 2002 de psihologul israelian Eli Somer. El se refera la imersiunea frecventa si intensa a unei persoane in vise si fantezii cu ochii deschisi, care impiedica functionarea zilnica.
Este o dinamica care se observa la persoane de toate varstele si care incepe foarte des in copilarie. Dupa cum am spus, nu este vorba pur si simplu de visare cu ochii deschisi, dar visarea excesiva la copii are cateva caracteristici particulare. Iata care sunt acestea:
Ocupa o mare parte din timp
Toti copiii sunt creativi si au o imaginatie bigata si folosesc jocul simbolic ca forma de divertisment si de invatare. Dar, in acest caz, visarea cu ochii deschisi este foarte frecventa si ocupa mai mult de 50% din timp. Astfel, devine exercitiul preferat si ales in detrimentul altor optiuni, cum ar fi petrecerea timpului cu familia, joaca cu prietenii sau alte activitati de agrement.
Aceasta implica ritualuri specifice de facilitare
Oamenii au tendinta de a visa cu ochii deschisi, in special atunci cand indeplinesc sarcini automate care elibereaza functiile cerebrale superioare. De exemplu, atunci cand face baie, cand strange jucarii sau cand merge pe strada, nu este surprinzator faptul ca copilul pare a fi in nori si pierdut in propriile ganduri.
In schimb, atunci cand vorbim de visare cu ochii deschisi excesiva, exista un efort deliberat de a genera acele situatii favorabile visarii. De exemplu, copiii cauta sa fie lasati singuri, sa se plimbe sau sa asculte muzica pentru a genera si alimenta acele scenarii si acea poveste fictiva.
Este o experienta intensa si imersiva
Atunci cand viseaza cu ochii deschisi, acesti copii isi implica toate simturile si se cufunda profund in naratiunea lor mentala. In acest fel, ei o traiesc in mod viu. Mai mult, ei se pot lega emotional de personajele lor si pot face fete, gesturi sau cuvinte in timp ce viseaza cu ochii deschisi. Acest lucru indica faptul ca sunt cu adevarat implicati in visarea lor cu ochii deschisi.
Genereaza nevoia
Aceasta activitate mentala imaginativa poate deveni un fel de dependenta, astfel incat copilul doreste si are nevoie sa evadeze adesea in lumea sa imaginara. Atunci cand nu poate face acest lucru sau cand un element extern ii intrerupe visarea cu ochii deschisi, el devine enervat si iritabil. El incearca atunci sa se intoarca la ceea ce facea cat mai repede posibil.
Intervine in functionarea zilnica
Cel mai clar semn ca visarea excesiva cu ochii deschisi la copii devine o problema este atunci cand ii impiedica sa functioneze normal in viata de zi cu zi. De exemplu, ei pot prezenta probleme de atentie si concentrare care afecteaza performanta scolara. De asemenea, pot fi lenesi si au tendinta de a tergiversa si de a amana toate temele pentru acasa.
Cum sa intervenim in cazul visarii excesive cu ochii deschisi la copii?
Daca depistati ca un copil prezinta semnele de mai sus, este important sa intelegeti de ce recurge la visarea excesiva cu ochii deschisi. In general, acesta este un mecanism folosit pentru a evita o realitate dureroasa sau prea provocatoare. A fost observata in asociere cu caminele in care exista abuz si neglijare si este, de asemenea, mai prezenta la copiii timizi si retrasi, cu dificultati sociale si probleme in a face fata emotiilor si provocarilor zilnice.
Astfel, cauzele trebuie identificate pentru a putea interveni in mod corespunzator. In general, terapia si psihoterapia cognitiv-comportamentala pot contribui la ameliorarea simptomelor. Interventia are ca scop reconectarea copilului cu realitatea sa si implicarea sa in aceasta prin controlul timpului si al stimulilor declansatori, precum si prin imbunatatirea obiceiurilor si stabilirea unor activitati aliniate la interesele sale.
In orice caz, este necesar sa se consulte un profesionist care sa poata identifica originea acestei visari excesive cu ochii deschisi si care sa gaseasca solutii pentru ameliorarea acestei probleme.
FOTO: freepik.com