Copilul nu se concentreaza la ore, dar o face perfect cu tableta? Are legatura cu tipul de atentie folosit pentru fiecare activitate. Asa ca data viitoare cand vi se mai spune ca poate copilul are deficit de atentie, puteti verifica asta si singuri, inainte de a face investigatii privind ADHD.
Nu toti copiii cu probleme de concentrare sau foarte energici au ADHD, desi e la moda sa folosim termenul, chiar si in lipsa unui diagnostic clar. Iar faptul ca un copil nu reuseste sa se concentreze sub nicio forma la scoala, dar nu are nici problema sa o faca atunci cand navigheaza pe tableta sau pe smartphone are o explicatie simpla: tipurile de atentie sunt diferite, iar reactia la diferiti stimuli difera si ea.
Deficitul de atentie este o tulburare care trebuie sa apara in cel putin doua contexte diferite. Si totusi, diferenta intre deficitul de atentie ca diagnostic si simpla neatentie sau lipsa de concentrare este foarte mare si este facuta chiar de tipurile de atentie ale copiilor.
Care sunt tipurile de atentie
Copiii au doua tipuri de atentie: exogena (involuntara, automata) si endogena (voluntara si controlata). Fiecare are carecteristici de care trebuie sa tinem cont pentru a intelege de ce un copil poate sa ramana atent durate lungi de timp in fata unui gadget, iar in timp ce de la invatat poate fi distras foarte usor.
Atentia exogena
Copiii, dar si parintii, se concentreaza mai bine in timp ce folosesc tehnologia, chiar si pentru perioade lungi; vorbi aici despre smartphone, tableta, computer, televizor, jocuri video etc. Acest tip de dispozitive ne capteaza foarte usor atentia pentru ca stimulii (culori, sunete, miscari) ne face sa ne ghidam in functie de ei si nu sa ii dirijam. Mai pe scurt, este nevoie de o atentie involuntara si automata, mult diferita de cea exercitata in timpul altor activitati. In fata ecranului, copilul are un rol pasiv; nu face nimic pentru a primi acei stimuli, spre deosebire de o carte, care solicita un alt tip de atentie.
Atentia endogena
Multe activitati cotidiene ne impun sa ne dirijam atentia si concentrarea catre ele; atunci intra in functiune atentia endogena.
Cand copilul trebuie sa ramana atent la explicatiile profesorului, cand citeste un text sau indeplineste o sarcina, trebuie sa isi controleze atentia si sa o mentina orientata spre acel obiectiv, voluntar, fara sa ii fie captata de nimic.
Acest tip de atentie presupune un efort personal si, din punct de vedere neurologic, un control la nivelul cortexului frontal, care se ocupa cu planificarea, atentia, organizarea si luarea deciziilor, printre altele. Aceasta zona cerebrala este cea care se dezvolta cel mai lent la copii si de aceea pentru ei este mai greu sa ramana atenti pentru mai mult timp la ceva care nu ii stimuleaza si de la care pot fi distrasi cu usurinta.
FOTO: Pixabay