Fetelor, haideti sa vorbim un pic cu sinceritate despre paduchi. Sunt atat de mici si enervanti, dar s-au transformat in elefantul din camera pe care toata lumea vrea sa-l ignore.
Niciuneia nu ii place cand pustii ei vin de la scoala sau de la gradi cu "masinute", "furnici" sau cum vreti sa le mai spuneti, doar-doar sa nu se dea de gol ca ii au. Dar niciuna nu deschidem gura sa vorbim pe sleau cu alti parinti sau cu cadrele didactice despre asta.
Toti ne facem ca paduchii nu exista, iar in acest timp ei misuna in voie prin parul copiilor nostri (si prin al nostru, daca nu ne prindem la timp), se inmultesc si trec in continuare de la unii la altii, intr-un schimb permanent. Si de ce? Pentru ca ne e rusine sa vorbim despre asta si sa spunem "copilul meu are iar paduchi, verificati-i si pe ai vostri".
Mamico, nu e "rusine" sa spui ca a luat copilul paduchi. Nu inseamna ca nu il speli (paduchii chiar se spune ca trag la curatenie pentru ca parul spalat flutura mai usor si ei se agata mai repede de fire). Nu inseamna ca sugerezi ca alti parinti din clasa nu sunt atenti la igiena copiilor lor. Sursa poate fi la locul de joaca, in autobuz, oriunde. Important este sa nu ii ajutam sa traiasca si sa se raspandeasca prin tacere.
Fetita mea a venit acasa cu paduchi de sase sau sapte ori in 4-5 luni. Nimeni altcineva din casa nu are si e clar ca nu i-a luat din autobuz. Poate o data, dar de fiecare data? Cand o iau de la scoala si vad in capul altor copii cum merg paduchii mi se increteste pielea instant si ma apuca mancarimile. Ajungem acasa si ne apucam din nou de cautat, spalat, pieptanat cu pieptanul des. De multe ori ea isi face temele, iar eu o pigulesc cum isi pigulesc maimutele puii. Ore intregi! Ore intregi pierdute pentru ce? Pentru ca tacem si ne prefacem ca paduchii sunt doar un mit?
Am semnalat problema dirigintei (fetita mea este clasa a V-a), aceasta a transmis parintilor sa verifice si sa nu-i trimita la scoala pana nu ii despaducheaza. Rezultatul? A doua zi (si in urmatoarele), prezenta suta la suta in clasa.
Daca as aduna toate orele pierdute cu despaducherea de la gradinita pana acum, cred ca ar trebui sa avem sase luni de vacanta pentru a le recupera facand altceva. Daca as aduna toti banii dati pe sampoane contra paduchilor si produse de preventive, probabil copilul meu ar putea avea incaltari si haine mult mai bune sau ar fi putut merge de mai multe ori in locurile in care isi doreste. Sute si sute de lei aruncate pe fereastra pentru ca ne place sa ignoram problemele…
Am apelat chiar si la “babescul” gaz (daca il combinati cu ulei de masline sau de cocos nu arde pielea capului cum pateam noi cand eram mici). La benzina inca nu am ajuns, aceasta e ultima solutie pentru ca si acum cand spun cuvantul asta simt mirosul si furnicaturile pe pielea capului. Amintiri din copilarie, cand nu aveam atatea sampoane dedicate...
Am reusit sa o curat de fiecare data, am controlat-o in continuare si cand credeam ca am scapat… Alti paduchi, alte oua, alti bani, alta distractie.
Haideti sa recunoastem: scolile si gradinitele sunt pline de copii cu paduchi. Nu va bazati pe faptul ca acest lucru va fi semnalat de asistentele care fac triajul (sau se presupune ca il fac). Daca ai un copil care a avut sau are paduchi, stii bine ca nu te-a contactat nimeni sa iti spuna asta.
Ori ii cauta superficial, ori se fac ca nu vad. Singura arma impotriva lor este consecventa intru despaduchere; dar nu doar a unora, ci a tuturor. Daca stii ca a avut si ai scapat din ei (sau asa crezi), cauta-ti copilul in cap si saptamana viitoare. Si urmatoarea. Si urmatoarea... Un paduche poate depune pana la 100 de oua, acestea se transforma in paduchi in 7-10 zile (chiar 30 de zile iarna) si daca unul, doua scapa...
Invatati-va copiii sa nu mai stea cap in cap. Stiu ca e greu, dar stati cu gura pe ei.
Schimbati-le caciulile iarna, dupa ce stiti ca au avut paduchi. Faceti la fel cu lenjeria de pat. E putin probabil ca "monstruletii" sau ouale lor sa supravietuiasca in acest mediu, dar mai bine previi, decat sa vindeci.
Cautati-va copiii in cap chiar daca nu se scarpina. Nu toti au un scalp atat de sensibil incat sa ii simta mergand sau cand ii inteapa pentru a se hrani.
Copiii cu parul lung ar trebui sa mearga la scoala sau la gradinita cu parul prins cat mai bine sau chiar impletit. Paduchii nu sar, nu zboara, ci se agata de firele rebele, care flutura, se catara si migreaza spre scalp, unde se hranesc cu sange.
Haideti sa nu ne mai ferim sa punem punctul pe “I”-ul din “paduchi” si sa luam masuri ca sa ne facem viata mai usoara si noua, si altora. Chiar daca asta inseamna sa ii tinem acasa 2-3 zile pana ii curatam. Timpul este limitat, stiu, dar pana la urma ce conteaza mai mult decat copiii nostri? Nu ai vrea sa-ti petreci timpul cu el altfel decat omorand impreuna paduchi si lindini? Eu stiu ca da!
Cu drag,
Madalina, mamica de copil care tot ia paduchi.