Deficientele de invatare: semne comune la scolari si prescolari

Deficientele de invatare apar atunci cand performantele scolare ale copilului sunt scazute in raport cu asteptarile pentru varsta si inteligenta sa. Acestea se bazeaza pe o intarziere in dezvoltare si pe un fond neurologic mostenit sau provocat in anumite situatii. Desi multi copii mai au din cand in cand probleme cu invatatul la gradinita sau scoala, exista anumite semne care atesta manifestarea unei deficiente de invatare.

Deficienta de invatare reprezinta o afectiune care se traduce printr-un set amplu de caracteristici si simptome care se interpun in calea dezvoltarii normale acopilului. Ele mai sunt cunoscute si sub alte nume:

• probleme de invatare;

• tulburari de invatare;

• dificultati de invatare;

• incapacitati de invatare.

Deficientele cronice ale unui copil de a invata sa scrie (disgrafia), citeasca ( dislexia) sau sa calculeze (discalculia) sunt considerate a avea o cauza neurologica. Totusi, majoritatea cauzelor sunt inca greu de explicat chiar si in ziua de azi.

Factorii de risc pentru ca un copil sa dezvolte deficiente de invatare sunt:

• ereditatea;

• probleme asociate sarcinii sau nasterii (privarea de oxigen a fatului, expunerea la alcool sau abuz de medicamente, nastere prematura etc.);

• accidente postnatale ale bebelusului (traume craniene, subnutritie, expunere la toxine etc.);

• saracia.

Tabloul simptomelor cuprinde:

• dificultati privind ascultarea sau urmarirea unei prezentari;

• probleme la nivelul scrierii;

• dificultati de citire;

• incapacitatea de a retine lucruri pe termen scurt;

• incapacitatea de a rezolva probleme;

• probleme cu imaginatia creativa.

Diagnosticarea timpurie a unei deficiente de invatare este esentiala pentru a ajuta copilul sa se dezvolte normal. Problemele la acest nivel nu sunt curabile, dar ajutorul specializat ajuta mult copilul sa se integreze social si sa devina un adult capabil sa profese si sa evolueze spre succes. Urmarirea simptomelor specifice varstei reprezinta primul pas catre identificarea lor.

Limbaj:

• greutate in a vorbi sau a lega proprozitii;

• probleme de pronuntie;

• incapacitate de a exprima dorinte;

• dificultate in a invata cuvinte noi;

• imposibilitate de a urmari anumite indicatii si directii din partea cuiva;

• incapacitate de a intelege ce este intrebat;

• lipsa de interes in a povesti diverse intamplari.

Cacapitatea motorie:

• stangacie;

• dificultate in a manipula obiecte mici;

• mers, alergat, sarit si catarat neobisnuite;

• greutate in a invata lucruri simple ca legarea sireturilor, inchiderea nasturilor etc.;

• incapacitatea de a-si mentine echilibrul;

• probleme in a tine creionul corect in mana atunci cand scrie.

Atentie:

• comportament impulsiv;

• imposibilitate de a fi atent la ceva pentru o perioada mai lunga de timp;

• hiperactivitate;

• dificultatea de a trece de la o activitate la alta;

• repetarea constanta a unei singure idei si incapacitatea de a trece rapid de la o idee la alta.

Comportament social:

• izolare;

• schimbare rapida de dispozitie (trecere brusca de la o stare la alta);

• frustrare;

• acces de furie.

Limbaj:

• incapacitate de a invata legatura dintre sunete si litere;

• greseli frecvente in citit si scris;

• dificultate in a-si aminti cuvinte simple;

• problema in a spune cat e ceasul;

• confundare a semnelor matematice;

• dificultate in a recunoaste si numara sume de bani;

• incapacitate de a retine informatii matematice si de a face calcule simple.

Capacitati motorii:

• coordonare defectuoasa;

• neindemnare;

• probleme in a copia ce este scris pe tabla;

• scris de mana dezorganizat si ilizibil (din cauza dificultatii de a tine corect instrumentele de scris si de a le manevra cu indemanare).

Atentie:

• dificultate in a intelege anumite gesturi;

• dificultate de a "citi" expresiile faciale ale celor din jur;

• tendinta de a interpreta gresit comportamentul colegilor sau al adultilor;

• o aparenta lipsa a bunului simt, inconstienta.