Oana Moraru, consultant educational, a scris pe pagina sa de Facebook despre cum isi impart copiii viata intre scoala, afterschool, cluburi si meditatii. Aceasta sustine ca parintii ii supun pe micuti la mult stress si anxietate.
"Copiii din familii bune si ambitioase, mediul urban – tare chinuiti mai sunt! Isi petrec vietile intre scoli, afterschool-uri, cluburi si meditatii, mereu intrerupti de la cursul natural al jocului, mereu grabiti, mereu impinsi de la spate cu "hai! hai!"
Nu cred ca suntem nici 10% constienti de nivelul de stres si anxietate la care ii supunem. Am aruncat total nevoile varstei si sursa din care cresc succesul si siguranta vietii de mai tarziu. Le masuram productivitatea creierului, le inghesuim in program experiente alternative de invatare, dar si acelea in stil clasic, intructional, le transmitem ca nu sunt niciodata suficienti, ca viata, ca sa isi merite aerul pentru respirat, trebuie muncita, sacrificata, transpirata, epuizata. Le predam cu totul si cu totul predispozitiile noastre catre depresie, burn-out si agitatie interioara. De aici – atati copii opoztionisti sau cu probleme de atentie.
Un copil intre 6 si 12 ani are nevoie sa isi petreaca cel putin 4 ore afara, alergand, transpirand fizic, escaladand, aruncand, sarind, descoperind, angajandu-se in relatie cu ceilalti – fara supraveghere invaziva, fara micromanagement al emotiilor.
Asa isi simte el spiritul. In viata libera sau intr-o viata in care nu totul este planificat. In care are timp si spatiu sa isi recunoasca intentia, limitele fizice, emotiile, puterea, vointa proprie.
Sursa realizarii lor ca adult nu este un intelect ornat cu multe abilitati. Ci relatia pe care acesta o are cu maturitatea emotionala si cu fizicul (corpul). Ne inversunam pe supraincarcarea sau supraechiparea mintii si uitam ca gimnastica pe care o poate facea ea pe hartie nu va fi deloc relevanta in viata sau ca nu ramane vie acea stare centrala de gratie – de prezent, de contact cu sine si de spatiu suficient pentru poveste, joc, vis, incercari, experimente cu el insusi.
Le golim sacul energetic si li-l umplem cu sertare organizate de frici si proiectii ale propriilor nerealizari.
De aceea pedagogiile din vest au renuntat – in anii formatori – la programe sofisticate si au pastrat ca obiectiv pentru toti copiii invatarea si aplicarea conceptelor de baza, plus timp pentru explorarea, modelarea si chestionarea lor in adancime. Alte state au simtit ca sanatatea mintala a copiilor, starile de triumf repetate in scoala, sentimentul ca mergem la pas, negrabiti de nimeni nicaieri, dupa ritmul si puterile fiecaruia – sunt mai importante pentru viitorul unei tari decat orice alte matematici timpurii sau concursuri devreme.
Parintii care au curajul astazi sa iasa din hipnoza majoritatii si sa-si lase copiii sa isi traiasca nevoile varstei sunt eroi," a scris Oana Moraru pe pagina sa de Facebook.