Data viitoare cand copilul tau iti cere sa-i cumperi un animal de companie, gandeste-te de doua ori inainte sa-l refuzi, caci benefiicile unui prieten necuvantator asupra dezvoltarii copilului sunt neneumarat.
Copiii care au crescut cu animale sunt mai dispusi sa imparta lucrurile, sa vada situatiile si din alte puncte de vedere, nu doar din ale lor, sa astepte, sa respecte reguli si le e mai usor sa fie mai empatici si mai generosi.
In mare, convietuirea unui copil cu un animal (mai ales patruped) il obliga pe copil sa gandeasca mereu la plural, ceea ce nu au parte copiii crescuti fara animale, chiar daca au frati sau surori, dupa cum ne-a explicat, in interviul de mai jos, Mihaela Zaharia, psiholog, specialist al programului educational ABC-ul ingrijirii Animalelor de Companie (www.petabc.ro), derulat de ARPAC (Asociatia Producatorilor de Hrana pentru Animale de Companie. Programul presupune desfasurarea unor ore de educatie in scoli cu privire la ingrijirea animalelor de companie, susinute de medici veterinari, psihologi si cadre didactice.
Copilul.ro: Care sunt beneficiile pe care le aduc animalele de companie copiilor (inclusiv in cazul copiilor timizi)?
Psiholog Mihaela Zaharia: Beneficiile pe care le aduc animalele de companie copiilor sunt multiple.
In primul rand, copilul nu se mai simte singur nici atunci cand este singur, avand mereu pe cineva alaturi. Ca urmare, nici nu ii va fi frica sa ramana singur mai ales pe perioade scurte si va avea mai usor incredere in el fiindca va fi impreuna cu „prietenul lui”.
Cand se simte trist sau suparat are pe cine sa ia in brate, are cui ca ii vorbeasca si sa se simta ascultat astfel incat sa se simta bine mai repede. Fetita mea spunea ca de cand are caine (de la 7 ani) viata ei e mai frumoasa. De asemenea, atunci cand este furios, copilul se poate calma mangaind sau „stand de vorba” cu animalul lui.
Copilul se va simti acceptat in orice conditii. Chiar si atunci cand el se va simti vinovat ca a luat o nota mica sau ca a fost obraznic sau ca a facut vreo greseala.
Apoi, copilul are o alta fiinta vie in grija. Afla cum e sa fie responsabil: animalul lui trebuie hranit cu mancare adecvata la anumite ore, trebuie scos afara, trebuie dus la medic pentru vaccinuri si controale periodice, locul lui trebuie pastrat curat etc.
Copilul va invata mai usor sa accepte regulile pentru ca va vedea cat sunt de importante. Orice animal are de respectat niste reguli si in privinta regimului de viata (ore de somn, iesit afara, exercitii fizice, tip de hrana etc.) si de educatie (nu are acces in anumite zone, nu are voie sa faca anumite lucruri etc.)
Fiind insotit de animalul lui, cam orice achizitie a copilului poate fi facuta mai repede: mers singur, mancat singur, spalat, stat singur in casa, iesit afara, vorbit cu oameni straini, chiar si citit deoarece copilul este mult mai motivat sa ii „citeasca” animalului sau fiindca acesta nu il critica, nu il corecteaza, nu il grabeste, si fireste, „intelege” intotdeauna.
In cazul copiilor timizi, dupa ce acestia creeaza o legatura de atasament cu animalul lor, sunt mai dispusi sa raspunda intrebarilor strainilor, sa dea informatii, sa isi laude animalul, sa le arate poze cu el alora (adulti sau copii) si in anumite cazuri chiar sa abordeze straini din proprie initiativa spre binele animalului lor (sa ceara niste apa la un restaurant pentru caine, de exemplu).
Copilul.ro: Care este diferenta dintre copiii care au avut animale de companie si ceilalti?
Psiholog Mihaela Zaharia: Prima comparatie e ca cei care nu au avut animale de companie si le-au dorit. Nu stiu prea multi copii care sa nu isi doreasca un animal de companie. Chiar si cei care au fobie de un anumit animal isi doresc unul, de alt fel, dar uneori chiar de acelasi fel. De exemplu, le e frica de caini, dar isi doresc orice alt animal (o pisica, o broasca etc.) uneori chiar tot un caine, dar mic si pufos.
Al doilea aspect e ca cei care si-au dorit un animal de companie, dar nu l-au avut s-ar fi simtit mai iubiti de catre parinti daca acestia ar fi luat in calcul dorinta lor. Nu neaparat daca le-ar fi indeplinit-o, dar macar daca nu ar fi fost ignorata, ci s-ar fi discutat in familie: „deci vrei neaparat un animal, nu putem sa avem un caine fiindca nu avem timp sa il plimbam, nu putem avea pisica fiindca tatal tau e alergic la par de pisica, ai putea fi multumit cu o broasca testoasa?”.
Sigur, exista cazuri in care parintii le indeplinesc dorinta, dar se dovedeste ca nu a fost cea mai buna optiune fiindca nu au stiut sa anticipeze consecintele si animalul respectiv va fi dat, din pacate, pentru el. Dar chiar si asa copilul se simte important si invata o lectie importanta, ca resposabilitatea pentru un animal ti-o iei pe viata si daca nu poti, mai bine ramai fara.
O alta diferenta intre copiii care au crescut cu animale si cei care au crescut fara e ca primii sunt mai dispusi sa imparta lucrurile, sa vada situatiile si din alte puncte de vedere, nu doar din al lui, sa astepte, sa respecte reguli si le e mai usor sa fie mai empatici si mai generosi.
In mare, convietuirea unui copil cu un animal (mai ales patruped) il obliga sa gandeasca mereu la plural, ceea ce nu au parte copiii crescuti fara animale, chiar daca au frati sau surori. Fireste, exista copii care nu au crescut cu animale, dar le iubesc atat de mult incat animalele fac mereu parte din viata lor, chiar daca sunt mereu proprietatea altora.
De asemenea, copiii crescuti cu animale invata sa respecte limite (nu tii in brate cu forta o pisica fiindca te zgarie), sa citeasca semnele nonverbale emise de animale si sa isi aleaga actiunile in functie de ele (si poate sa isi pastreze aceasta abilitate la un nivel mai crescut si in cazul oamenilor).
Oricum, cei care traiesc intr-un mediu in care animalele sunt iubite pretuiesc mult mai mult viata animalelor.
Copilul.ro: De la ce varsta este indicat sa-i luam copilului un animal de companie?
Psiholog Mihaela Zaharia: Cata vreme parintii isi asuma ca ei vor fi cei care vor avea grija si vor fi responsabili de animalul respectiv, el poate convietui cu copilul inca de la nastere. In niciun caz, animalul nu trebuie dat din familie atunci cand apare un copil, fie ca e caine, pisica, papagal, peste etc. Doar ca intr-adevar, efortul de a-i ingriji pe toti va fi mai mare.
Exista putine situatii in care parintii vor sa ii ia copilului un animal de companie, fara ca cel mic sa il ceara. Chiar si cand acest lucru se intampla, e recomandat de vreun specialist, medic sau psiholog pentru binele copilului.
Altfel, un animal de companie apare in viata copilului dupa ce acesta il cere, fie ca vine sub forma de cadou sau surpriza. Deci, copilul va avea cel putin 5 ani. Oricum, oricand dupa 7 ani, un animal e binevenit in viata unui copil cu conditia ca acest lucru sa fie o decizie responsabila si asumata... de catre parinti. Si niciodata o astfel de decizie nu trebuie luata pe moment.
Ca a vazut copilul un catelus pufos la cineva in brate si i-a placut si l-a primit uneori functioneaza pe termen lung, dar de multe ori nu, ci din contra, poate duce la suferinte mai mari mai tarziu decat refuzul momentan. Dar cand in viata parintilor se aduna cateva zeci de cereri de animale de toate felurile, chiar daca parintii au spun „nu” la toate, e cazul sa se discute serios daca un animal de companie ar fi o sursa de fericire pe termen lung pentru copil.
Copilul.ro: Ce animal de companie este potrivit varstei, temperamentului copilului?
Psiholog Mihaela Zaharia: Animalul de companie trebuie ales in functie de multi factori, nu doar in functie de varsta si temperamentul copilului. Trebuie ales si in functie de spatiu (casa, bloc), de timpul avut la dispozitie pentru ingrijirea si educarea lui (in fiecare zi, dar si cat de des calatorim), de obiectivele viitoare (daca avem de gand sa ne mutam in alta parte sau chiar in alta tara), cine ne poate ajuta cu animalul cand suntem plecati in vacanta, cat ne costa ingrijirea lui pe termen lung si cand e sanatos, dar si daca se imbolnaveste, unde avem cel mai apropiat medic veterinar (mai ales daca nu locuim in oras), ce vecini avem (in cazul cainilor care latra cand raman singuri sau noaptea) etc.
Apoi ne hotaram ce fel de animal este cel mai potrivit pentru familia noastra: caine, pisica, papagal, hamster, iepure, peste, broasca testoasa, porc de guineea etc. Apoi strangem informatii. De exemplu, desi aveam caine, baietelul nostru si-a dorit intr-o perioada un porc de guineea (dupa ce vizitasem pe cineva care avea o crescatorie). Insa dupa ce am cautat informatii pe net am aflat ca porcii de guineea nu sunt fericiti cate unul si ca ar trebui sa avem doi, ceea ce a schimbat putin datele situatiei. Pana la urma ne-am ales cu o ... pisica.
Ideal ar fi sa testam sau sa asistam cat mai indeaproape la viata unui animal de genul celui pe care il dorim. Poate iesim mai des cu prietenii care au caini sau mergem la expozitii sau vizitam prietenii care au pisica sau papagal, sau chiar ne oferim sa avem noi grija de ele cat sunt plecati in concediu.
Copilul.ro: Cum prevenim riscurile de imbolnavire (igiena, vaccinare)?
Psiholog Mihaela Zaharia: In primul rand, trebuie sa ne asiguram ca animalul este sanatos. Deci trebuie dus la veterinar, evaluat, deparazitat si vaccinat periodic.
Apoi sa fim suficienti de informati incat sa il crestem asa cum trebuie, astfel incat sa nu se imbolnaveasca din cauza noastra.
In al doilea rand, noi, oamenii, trebuie sa pastram curatenia, mai ales a locului unde traieste animalul nostru.
In cazul pisicii e vorba de litiera, de locul unde mananca si unde doarme. Daca e papagal, curatam cusca și, cand il lasam si sa zboare liber prin casa, il protejam de eventualele pericole (inchidem geamurile, punem capace pe oalele fierbinti etc.).
Daca e vorba de un caine, il spalam pe labe cand vine de afara, il cautam de capuse, il periem regulat, il deparazitam regulat intern si extern etc.
Si ne spalam pe maini intotdeauna dupa ce punem mana pe animal. Si aceasta va fi o regula obligatorie si pentru copil.
- Foto: Freepik