In momentul in care copilul nostru incepe sa socializeze, sa isi doreasca sa isi faca prieteni ori sa comunice cu cei din jur, parintii ori persoanele foarte apropiate copilului trebuie sa urmareasca cu atentie aceste aspecte si sa aiba un control asupra tuturor celor care interactioneaza cu copilul.
De aceea, pastrarea limitelor legate de spatiul intim, spatiul personal, spatiul social si cel public este foarte important, indiferent de varsta.
Exista tendinta sa "dam voie" persoanelor care ni se par prietenoase, ori pe care le cunoastem de mult timp, (dar ca si simple cunostinte), sa interactioneze cu copilul, sa il mangaie, sa il ia in brate, sa il sarute pe manute, picioruse ori fata. Toate acestea trebuie sa aiba loc doar cu acordul parintilor, ori bunicilor, depinde de persoana care este in acel moment cu copilul.
Astfel, ii vom forma copilului, inca de la varste fragede, capacitatea de selectie a persoanelor cu care sa interactioneze, mai tarziu.
Numerosi parinti afirma faptul ca "Fetita mea este este foarte prietenoasa, intra in vorba cu oricine si nu plange dupa mine, daca o las in parc cu o cunostinta si merg pana la piata. Nici nu observa ca am plecat!", ori "Baietelul meu este foarte curajos, isi face prieteni si se joaca cu toti taticii prietenilor lui, uitand de mine, ca sunt cu el, acolo!".
Toti ne dorim un copil sociabil, vorbaret, independent, descurcaret, insa, trebuie sa il invatam ca exista niste limite in comunicare, in socializare si in interactiunea cu cei din jur. Tindem sa ii spunem "Sa nu intri in vorba cu strainii!”, de cele mai multe ori atunci cand copilul este mic, ori se intoarce singur de la scoala, ori merge la un curs neinsotit. Crescand, capatam incredere in copilul nostru, datorita capacitatii lui de a discerne ce e bine si ce rau si folosim aceste vorbe foarte rar.
Sa nu uitam ca in momentul in care copilul este neinsotit, atunci este vulnerabil pentru cei din jur si de aceea, el trebuie sa fie pregatit pentru a reactiona in situatii limita, sa aiba corect structurata aceasta notiune de "persoana straina” si sa nu se increada in aceasta.
In general, persoanele care au ,,ganduri ascunse” sunt persoane care simuleaza comportamente: se prefac ca sunt neajutorate si te roaga sa il ajuti, ori sunt calme, blajine, iti adreseaza vorbe frumoase, spuse pe un ton mieros si prelungit "Draga mea/ dragul meu, domnita draga/ domnisor drag/ scumpa mea,/ scumpul meu/ copil bun’’, ori cer ajutorul, vorbind despre ei la persoana a III a: ,,Ajut-o pe mamaie, / Te roaga tataie sa il ajuti/ Ajuta o batranica/ Ajut o pe matusa/ Tataie are nevoie de ajutorul tau”.
Astfel, copilul trebuie sa is idea seama daca persoana respectiva chiar are nevoie de ajutor , ca de exemplu - daca nu poate sa se urce in autobuz, ori sa ridice de pe jos ceva care i-a cazut din sacosa, ori nu stie ce tramvai sa ia, ori unde este statia, etc. Indiferent de situatie, indiferent de varsta, atunci cand interactionam cu persoane necunoscute, trebuie sa pastram distanta intre noi si acestea, sa le urmarim privirea, miscarile mainilor, tonul vocii, precum si mimica buzelor.
Iata cateva repere, care ne pot da indicii ca persoana nu este de incredere:
- Incearca sa iti evite privirea, uitandu-se in jur, pentru a nu fi surprins ori interupt, banuit de altcineva
- Raspunde la intrebari, de cele mai multe ori, cu ,,DA” sau ,,NU’. Nu iti ofera informatii clare despre el, incercand sa schimbe vorba ori sa iti raspunda cu o intrebare despre tine sau un subiect nerelevant.
- Are anumite ticuri: clipeste foarte des, se mangaie pe barbie, isi musca buzele, strange din dinti, respiratie greoaie ori sacadata, transpira abundent
- Se apleaca spre tine, dar doar cu corpul, picioarele fiind mai indepartate de tine. Isi schimba vocea, pe parcursul convorbirii.
- Se victimizeaza, acuzand diverse dureri ori povestind fapte imaginare din viata personala, care i-au provocat suferinta.
In general, persoanele care doresc sa faca rau, sunt persoane care au trait traume, cel mai probabil in copilarie; au asistat sau au trait scene violente, au fost lasati/ invatati/ tolerati sa faca rau, pornind de la omoratul unor gaze, animalute mai mici, chinuirea unui coleg, batjocorirea unor persoane, prin farse batranilor, oamenilor cu handicap ori oameni ai strazii si multe altele.
Intotdeauna au un punct slab, iar siguranta lor defapt ascunde o labilitate afectiva, simt nevoia sa li se adreseze vorbe frumoase, sa fie in centrul atentiei si sa fie laudati..
Acesta poate fi un ,,truc’ de care poate profita victim acestor persoane. Jignndu-l pe agresor, acesta va deveni mai puternic, insa, prefacandu-te ca il lauzi, acesta poate devein el insusi vulnerabil si bulversat, intorcandu-l in timp, la traumele lui si nevoia de atentie si afectivitate. Dar, este nevoie sa fii destul de experimentat si stapan pe tine.
De aceea, haideti sa ne invatam copiii sa caute "indicii" care ii pot ajuta sa–si dea seama ca sunt in pericol, sa caute solutii cand sunt in pericol, sa-si insuseasca chiar tehnici de autoaparare ori de supravietuire si sa ofere cat mai putine detalii despre ei, atunci cand interactioneaza cu persoane straine, in situatii diferite.
Articol redactat de psiholog Lizetta Mihaila