Asta e. Clar simplu si la obiect.
Ai mai mult control asupra sigurantei copilului tau decat ti-ai inchipui.
De cele mai multe ori ceea ce se intampla in afara ta este ceea ce te face sa te simti vulnerabil si neputincios. Sfaturi contradictorii, media si in general mesaje amestecate te fac sa te indoiesti de abilitatile tale si uneori chiar sa te temi de mediul extern. Trebuie insa sa fii convins ca ai toata puterea de care ai nevoie pentru a-ti proteja copilul si a-i da acele insusiri de care are nevoie pentru a-si continua viata in siguranta.
Am sa va impartasesc acum un secret care va va ajuta sa faceti alegerile corecte oridecate ori sunteti pusi sa luati o decizie legata de siguranta copilului vostru.
Violenta e predictibila. Bunul simt ne spune ca atunci cand ceva e predictibil, ne putem pregati si, in ultima instanta, putem chiar preveni sa se intample. Dar trebuie sa-ti deschizi bine ochii pentru a vedea cand vine – si apoi sa preiei controlul situatiei. Rugandu-te doar si sperand sa nu se intample nu e cea mai potrivita tactica.
Sa ai control inseamna ca tu, ca parinte, sa alegi gradul de risc admisibil intr-o anumita situatie. Cu cat riscul asumat e mai mare, cu atat mai severe pot fi consecintele. Copiii nu au capacitatea de a lua decizii corecte in situatii de risc. Asta e job-ul tau. Alegerile tale vor determina cat de in siguranta va sti sa se afle copilul tau cand va fi mai mare si il vor invata sa ia decizii corecte legate de siguranta sa pe masura ce va creste si va deveni tot mai independent.
Spre exemplu, daca alegi sa iti lasi copilul in masina in timp ce dai o fuga pana la magazinul din colt, cresti in mod evident riscul ca copilul sa devina indispus si stresat, sa se supraincalzeasca sau sa inghete, sau, mai rau sa fie chiar rapit. Ai deplin control asupra situatiei, dar decizia ta a crescut foarte mult nivelul de risc.
Daca decizi sa iei copilul cu tine, chiar daca este mai dificil, esti de asemenea in control, dar ai scazut semnificativ gradul de risc. Ai avut controlul complet tot timpul. Alegerea asupra a cat de mult risc vrei sa-ti asumi a fost pur si simplu a ta.
Este important insa sa notam ca, desi deciziile corecte pot reduce semnificativ gradul de risc, totusi nu vei putea aproape niciodata sa il anulezi cu totul.
Riscul face parte din tot ceea ce facem. Risti sa dai cafeaua in foc daca nu esti atent, risti sa nu te simti bine maine daca stai prea tarziu noaptea, exista riscul ca copiii tai sa se raneasca daca nu ii supraveghezi cum trebuie, exista un risc asupra sigurantei familiei tale daca nu o protejezi cum trebuie.
Tu poti avea control asupra propriului comportament. Punct. Nu poti controla ce fac altii sau cum isi protejeaza alti parinti copiii. Nu poti controla momentul in care un spargator sparge casa, DAR poti controla accesul oricui la copilul tau.
Parintii se confrunta in mod constant cu alegeri simultane din momentul in care copilul lor s-a nascut.
Anumite alegeri sunt evidente, cum ar fi sa nu-ti lasi copilul nesupravegheat in masina, dar altele sunt mult mai putin clare si te provoaca mai mult.
Iata un exemplu.
Toni este mama unei adorabile fetite pe nume Ana, de 7 ani. Ana e un copil sociabil, extrovertit, si cu personalitate puternica. Mama ei este precauta, genul care seteaza limite foarte clare si pune mare accent pe reguli. E constienta fara a fi paranoica. Este ca mare majoritate a parintilor, iar povestea de mai jos este una destul de comuna.
Toni are un salon de coafura. De obicei e foarte ocupata cu munca, casa, angajamentele sociale si planificarea activitatilor copiilor ei.
Toni a facut o intelegere cu un vecin care are copilul in aceeasi clasa cu Ana, sa o ia si pe Ana de la scoala. In felul asta, Toni reuseste sa mai castige cativa clienti pe zi.
Intr-o zi extrem de agitata la salon, Toni primeste un telefon de la vecinul ei care ii spune ca Ana insista sa mearga in vizita la o colega la care a fost invitata.
Instinctiv Toni a spus nu. Nu o cunostea pe mama acelei fetite si simtea ca Ana nu ar trebui sa se duca. Dar raspunsul asta nu a fost usor de acceptat pentru Ana. A inceput sa tipe, sa planga, sa o implore pe mama sa o lase.
Toni a continuat sa incerce sa isi mentina calmul in timp ce ii explica fetei ca nu o cunoaste pe cealalta mamica, nu stie unde sta, dar ca ceea ce se poate face este sa ia legatura una cu alta si sa aranjeze o alta intalnire, in alta zi. Dar Ana pur si simplu nu putea accepta nici un refuz. Voia sa se duca!
Cum cearta lua proportii, Toni devenea din ce in ce mai furioasa si mai frustrata. In final, mama celeilalte fetite, cea care o invitase, pune mana pe telefon si incepe sa-i vorbeasc a lui Toni. Era evident ca aceasta femeie se simtea foarte ofensata de neincrederea lui Toni si incepe sa se certe cu aceasta sustinand ca ea este o mama buna si in mod evident va avea grija de Ana. Desigur toate astea se intamplau in timp ce Ana asculta.
Toni se simtea din ce in ce mai stresata, confuza si agresata atat de aceasta femeie, cat si de propria ei fiica. Impotriva propriei judecati, ea a confirmat pana la urma ca Ana sa mearga in vizita, insa a rugat-o pe femeie sa ii promita ca o va suna imediat ce vor ajunge acasa. Toni intentiona sa o ia pe Ana de acolo cat mai repede!
Femeia a acceptat si a inchis. Toni era foarte suparata de aceasta confruntare, dar mai ales de faptul ca a cedat. A realizat si ca, datorita confruntarii, a neglijat sa-i ceara femeii numarul de telefon sau macar adresa.
Fara sa aiba nici cea mai mica idee unde s-a dus Ana, Toni nu putea decat sa spere ca femeia o va suna in curand. A trecut insa o ora, si nici un semn.
Toni a inceput sa intre in panica. A inceput sa sune pe la ceilalti parinti si intr-un final a aflat numarul si adresa femeii. Locuia foarte aproape de una dintre prietenele bune ale lui Toni.
Toni avea inca clienti in salon si nu avea cum sa plece cu nici un chip, asa ca si-a sunat prietena si a rugat-o sa se duca sa o ia pe Ana cat mai repede. Cand a ajuns acolo, aceasta a gasit-o pe Ana jucandu-se fericita cu noua ei prietena. Mama fetei a lasat-o cu usurinta pe Ana sa plece cu o straina, care in mod evident nu era mama ei. Femeia nu i-a telefonat lui Toni nici dupa aceea.
Din fericire aceasta poveste nu a avut vreun final tragic. Si desi e usor sa arati cu degetul si sa acuzi ambele parti ale povestii, e mai important sa identifici momentele cheie – si au fost multe – care au influentat decizia lui Toni.
Ca parinte care citesti aceasta poveste, s-ar putea sa te regasesti intr-o situatie similara in care ai fost pus, cand ai simtit ca trebuie sa spui nu, insa contextul, jena, presiunea sociala, teama de confruntare te-au facut sa faci pe dos. Haideti sa vedem in ce fel acesti factori ne pot conduce la alegeri gresite si riscante, si mai ales, cum le putem depasi.
Tu, ca parinte, ai deplin control asupra sigurantei copilului tau. Ai intotdeauna. Iar copilul tau nu poate decide atunci cand e datoria ta sa decizi. Asta e vestea buna.
Vestea rea e ca parintii iau adesea decizii care afecteaza siguranta copiilor lor din motive penibile sau frivole.
Multi parinti care nu sunt ca Toni, ar cauta motive sa-si justifice decizia de a merge impotriva instinctelor lor. Multi cred ca o simpla senzatie nu e suficienta, ca trebuie sa existe o dovada ca ceva sau cineva e potential periculos. Dar fiecare situatie iti va trimite mesaje suficient de clare de fiecare data, semnale care sunt tot ceea ce ai nevoie pentru a-ti urma instinctele si a face alegeri sigure. Trebuie sa iti doresti doar sa le cauti si sa le vezi si sa nu permiti altor factori sa interfereze si sa decida in locul tau.
Oferiti copilului Dvs protectie prin Sistemul MySafeKid de Alarmare in Caz de Disparitie