Fibromul uterin, sarcina si fertilitatea

Fibromul uterin este o masa celulara ce se dezvolta la nivelul uterului. Fibromul se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, la exteriorul uterului sau in grosimea peretelui acestuia. Fibromul mai este numit si tumora fibroasa, leiomiom sau miom, dar acesta nu este o tumora maligna (cancer). Fibromul nu trebuie tratat decat in momentul in care creeaza probleme.

Fibroamele sunt mai frecvent intalnite la femei de 30–40 de ani. Pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine. Fibroamele pot fi mici cat o boaba de mazare sau la fel de mari cat o minge de fotbal si sunt aproape intotdeauna benigne, indiferent de marime. Prezenta unor fibroame uterine nu creste riscul de a dezvolta cancer.

Daca un fibrom creste prea mare sau creste in afara peretelui uterin el poate impinge uterul intr-o parte sau il poate forta sa creasca anormal. Acest lucru poate intensifica presiunea exercitata pe vezica sau intestine. In ocazii foarte rare, daca un fibrom este prea mare el poate bloca deschiderea uterului. In acest caz o femeie insarcinata va trebui sa faca operatie de cezariana.

Nimeni nu stie sigur din ce cauza apar fibroamele uterine dar nivelurile oscilante de estrogen se pare ca joaca un rol important in cresterea lor. Atunci cand nivelurile de estrogen sunt mari, ca urmare a unei sarcini sau a pilulelor contraceptive, rata aparitiei fibroamelor uterine creste. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei fibroamele se micsoreaza sau dispar.

Simptomatologia se poate dezvolta incet in cativa ani sau rapid in cateva luni. Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezinta simptome usoare sau sunt asimptomatice si nu vor avea nevoie niciodata de tratament.

Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului devine o problema. In unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea aparitiei unei sarcini.

Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:

• sangerari menstruale anormale; pana la 30% din paciente prezinta schimbari ale ciclului menstrual;
• cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia anemiei;
• dismenoree;
• sangerari inainte sau dupa menstruatie;
• sangerari intre menstre;
• durere sau presiune pelvina;
• durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui;
• durere la contact sexual;
• distensie si presiune abdominala;
• probleme urinare;
• mictiuni frecvente;
• incontinenta urinara;
• blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar);
• alte simptome;
• dificultate tranzit intestinal;
• infertilitate – uneori, fibromul face dificila aparitia unei sarcini;
• probleme in timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placenta si travaliu prematur;
• avort spontan.

Exista anumite dovezi cum ca fibromul uterin ar putea fi o cauza a infertilitatii. Se stie ca fibromul poate impiedica implantarea in uter a oului fertilizat, uneori cresc riscul de avort spontan si fac putin probabil succesul fertilizarii in vitro.

Extirparea chirugicala a fibromului, numita miomectomie, este singurul tratament dovedit a imbunatati sansa unei sarcini. Din cauza faptului ca fibromul poate recidiva sarcina este indicata cat mai curand posibil dupa miomectomie. 60% din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (si nu au alte cauze de infertilitate) raman insarcinate. Expertii sustin ca miomectomia poate sa scada riscul de avort spontan la pacientele cu fibrom.

Desi fibroamele tind sa creasca in marime in timpul sarcinii, este putin probabil sa ai simptomele specifice. Unele femei insarcinate au cateva simptome minore, mai ales durere pelvica si unele sangerari usoare. Cel mai adesea insa, majoritatea femeilor insarcinate nici nu vor sti ca au un fibrom uterin.

Majoritatea femeilor insarcinate care au fibrom uterin nu vor avea probleme nici cu sarcina. Cu toate acestea, fibromul uterin in sarcina creste riscul avortului spontan sau a unei nasteri premature. In mod execptional, complicatii mai serioase pot aparea daca fibromul devine foarte mare. 

Aceste complicatii includ:

• hemoragie postpartum;
• cresterea fibromului in canalul nasterii ;
• pozitie anormala a fatului (cateodata fibroamele cresc in uter fortandu-l pe bebelus sa stea intr-o pozitie ciudata); 
• sarcina oprita din evolutie;
• operatie de cezariana.

In timpul sarcinii este recomandat sa nu incepi tratamentul pentru fibrom. Doctorul tau iti va monitoriza cresterea fibromului pentru a anticipa orice alte complicatii. Daca ai dureri, incearca sa stai intinsa sau sa folosesti o punga cu gheata pentru a atenua durerea. S-ar putea sa primesti tratament de urgenta daca incepi sa sangerezi foarte mult sau sa ai dureri mari.

In cazul fibroamelor fara sau cu putine simptome, tratamentul nu este necesar. Medicul specialist va recomanda expectativa vigilenta, cu examene ginecologice regulate, pentru a verifica marimea si simptomele date de fibrom.

Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei, o optiune va fi de expectativa in functie de severitatea simptomelor. Dupa menopauza, nivelurile de estrogeni si progesteron vor scadea, ceea ce va determina micsorarea majoritatii fibroamelor si scaderea simptomelor.

Menstruatii abundente si dureri

Durerea sau menstruatiile abundente pot proveni de la un fibrom uterin sangerand. Totusi, acestea pot fi legate de problemele unui simplu ciclu menstrual sau pot fi urmarea altor probleme.

Cum singurul medicament dovedit cu efecte de micsorare a fibromului are efecte adverse serioase, pentru dureri menstruale sau sangerari menstruale abundente se vor administra unul sau ambele medicamente din urmatoarele, combinarea celor doua crescand eficacitatea lor:

• antiinflamatoare nesteroidiene: reduc crampele menstruale si sangerarile menstruale la multe femei; totusi, nu exista o evidenta a reducerii durerii sau sangerarilor cauzate de fibroame
• contraceptive orale: micsoreaza sangerarea menstruala si durerea, in timp ce previne si sarcina; oricum, ele nu micsoreaza marimea fibromului, dar nici nu o cresc.

Terapia suplimentara cu fier si o dieta bogata in fier, impiedica aparitia anemiei prin pierderea de sange.

Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene in timpul conceptiei sau in sarcina timpurie poate provoca avort spontan. Pacientele care doresc o sarcina trebuie sfatuite in privinta terapiei cu aceste medicamente.

Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzeaza simptomatologie si se micsoreaza dupa menopauza. Totusi, unele fibroame sunt dureroase, preseaza pe alte organe interne, sangereaza si cauzeaza anemie sau determina complicatii in sarcina.

In cazul fibromului uterin exista cateva tipuri de tratament de luat in calcul. Fibromul poate fi extirpat chirurgical, intregul uter poate fi extirpat sau poate fi micsorat medicamentos. Alegerea tratamentului va fi facuta in functie de severitatea simptomelor si de importanta pastrarii fertilitatii.

Tratamentul chirurgical poate fi folosit in scopul extirparii fibromului (miomectomie) sau al intregului uter (histerectomie). Tratamentul chirurgical este o optiune pentru:

• sangerari uterine abundente si/sau anemie dupa luni de tratament cu anticonceptionale orale sau antiinflamatoare nesteroidiene;
• cand fibromul reapare dupa menopauza;
• uterul este deformat de fibroame si exista istoric de avorturi spontane repetate;
• durerea sau presiunea cauzata de fibrom afecteaza calitatea vietii;
• daca apar complicatii urinare sau intestinale (din cauza presiunii exercitate de fibrom pe vezica, ureter sau intestine);
• cand exista posibilitatea prezentei unui cancer;
• cand fibromul este cauza probabila a dificultatii aparitiei unei sarcini.

Optiunile unui tratament chirurgical sunt:

• miomectomia sau inlaturarea fibromului, acesta fiind singurul tratament care imbunatateste sansa de a ramane insarcinata;

• histerectomia sau inlaturarea uterului in intregime, fiind recomandata numai pacientelor care nu isi mai doresc copii. Histerectomia este singurul tratament care previne reaparitia fibromului. Imbunatateste calitatea vietii la multe femei, dar poate avea si efecte secundare de lunga durata, cum ar fi prolapsul organelor pelvine.

Miomectomia sau histerectomia pot fi realizate prin una sau mai multe incizii mici, folosind laparoscopia, prin vagin sau printr-o incizie mare abdominala. Metoda folosita depinde de caz, incluzand localizarea, marimea, tipul fibromului si optiunea pacientei de a ramane insarcinata sau nu.

Embolizarea fibromului uterin este o optiune nechirurgicala care micsoreaza sau distruge fibromul, intrerupandu-i aprovizionarea cu sange.

Pentru posibilitatea unei viitoare sarcini, miomectomia este optiunea de tratament chirurgical. O miomectomie cu abord abdominal poate fi mai sigura decat una laparoscopica – exista cercetari limitate in legatura cu siguranta sarcinii dupa o miomectomie laparoscopica.

Ciclurile menstruale abundente, prelungite, dureroase, cauzate de fibrom se vor opri in mod fiziologic dupa instalarea menopauzei. Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei si simptomele sunt tolerabile, trebuie considerat tratamentul ambulator pentru ameliorarea simptomelor pana la menopauza. Embolizarea fibromului uterin poate fi o optiune rezonabila, dar prezinta anumite riscuri.