Andreea Mihaela Stan este mama Sarei (7 ani) si a lui Luca (10 ani), "pornitorii" tuturor activitatilor pe care le desfasoara, dupa cum ea insasi spune. Andreea este realizatorul emisiunii "Zana norilor" de la Radio Romania Junior si desfasora – totodata – multe alte activitati "nouresti" impreuna si pentru copii. Haideti sa povestim despre educatie si bucuria de a fi mama, impreuna cu Andreea Mihaela Stan.
Copilul.ro: Buna ziua, Andreea! Relationam cu copiii prin prisma diferitelor roluri pe care le avem: suntem parinti, unchi, matusi, copii, suntem educatori sau relationam cu copiii prin prisma profesiei noastre. In cazul tau, despre ce relatie este vorba? Prin prisma caror roluri sociale interactionezi cu copiii si in ce fel?
Andreea Mihaela Stan: Sunt si mama si educator ad-hoc, relationez cu copiii prin prisma multiplelor activitati pe care le am: emisiunea "Povestile Norilor" de la Radio Romania Junior, activitatile vesele pe care le sustin la After-school-ul Casa Norilor pe care il pastoresc (ateliere de comunicare emotionala, ateliere de pictura), scrierea cartilor si crearea jocurilor din brandul "Zana Norilor" – toate imi aduc in jur copii si relationare in multiple forme. Cei 2 copii ai mei, Sara (7 ani) si Luca (10 ani) sunt pornitorii tuturor acestor activitati ale mele.
Copilul.ro: Cum ti se pare, dintre toate aceste roluri, rolul de mama? Este mai greu, mai usor, altfel, coplesitor?
Andreea Mihaela Stan: Dupa ce am lucrat cu zeci de copii am hotarat: sa fii mama e cel mai placut! Practic, copiii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor mei de experienta in ateliere de dezvoltare personala ori ca realizator de emisiuni au fost echipa mea de maestri, de profesori care m-a pregatit pentru a fi mai buna pentru copiii mei. Este felul in care am evoluat eu: alaturi de ei, de mana cu ei. Orice invatare are 2 sensuri, invatatorul invata de la elev si invers. Si pentru mine a fost la fel.
Mi-am dorit foarte mult sa fiu o mama mai buna, mai pregatita, sa imi fie mai usor cu copiii mei. Dumnezeu mi-a pus in minte sa imi fac un After-school, sa ma antrenez la curse de anduranta extreme (alaturi de 10-13 copii de varste diferite) tocmai pentru a putea concura cu lejeritate in cursele "mici" de numai 2 copii. Asta nu inseamna ca acum imi este mereu usor ca mama, dar SIGUR imi este mult mai usor decat inainte de a ma pregati in felul acesta.
Copilul.ro: Ce anume te-a ajutat, pe ce te-ai bazat la inceputurile „profesiei” de mama? Atunci, in primele luni...Si pe ce te bazezi acum, in fiecare zi?
Andreea Mihaela Stan: La inceputul carierei mele de mama m-au ajutat prietenele cu ceva mai multa experienta ca mine (6 luni – un avans incredibil de experienta pentru o mamica ce nu stia nici sa puna capacul biberonului ca lumea!) si care erau mult mai informate ca mine. Apoi am inceput sa strig in stanga si dreapta pana am dat de un psiholog, o carte, alt psiholog, alte mame.
Practic nu stiam sa fac nimic prea bine la primul meu copil, sau nimic prea elaborat, sistematizat. Acum 10 ani nici despre nutritie nu stiam mare lucru, eu nu am avut niciodata probleme de greutate sau de sanatate pana la al doilea copil, asa ca nu ma prea interesau nici dietele, nici isteria de azi legata de alimentatie. Din punctul acesta de vedere eram mult prea relaxata. La primul meu copil ceea ce stiam sa fac bine era sa il iubesc si sa il respect, sa invatam impreuna despre noua relatie pe care o aveam si asta ajungea, am pus atunci baze bune din punctul acesta de vedere.
Copilul.ro: Care este cea mai draga amintire legata de copilaria ta?
Andreea Mihaela Stan: Din copilaria mica (0-3 ani) probabil momentele cand ma prefaceam ca dorm ca sa ma duca parintii in brate pana acasa. Din copilaria ulterioara (3-7 ani) rasfatul bunicii mele si felul minunat in care se purta cu mine la curtea acoperita de vita-de-vie din Bucurestii Noi.
Copilul.ro: Tu cum procedezi cu copilul/copiii tai? Ce anume din ceea ce au facut parintii tai faci la fel in mod voit? In ce situatii te surprinzi reactionand cum reactionau parintii tai, si asta involuntar? Ce faci diferit?
Andreea Mihaela Stan: Lucrurile nu sunt atat de clare cum as vrea. Uneori las prea larga esarfa mea de incredere catre copii, tocmai pentru ca nu am simtit-o pe a parintilor, alteori sunt excesiv de dura si corectez fara blandete pentru ca acesta a fost modelul vazut zilnic in familia de unde provin. Constientizarile sunt zilnice si auto-corectarile ajuta enorm la evolutie. Ceea ce fac azi, este posibil sa imbunatatesc maine. In mod sigur, fac anumite lucruri diferit fata de parintii mei si le voi mentine, anume: dialogul deschis pe orice subiect cerut de copii, includerea lor in deciziile familiale, respectul fata de parerea lor. In mod sigur, pun mult mai mult accent pe comunicarea emotionala cu ei.
Copilul.ro: Ce rol a jucat scoala in cresterea, in evolutia ta ca om? A fost o obligatie, a fost „serviciul tau” - cum spun multe mame copiilor lor - sau a fost o dragoste? Acesta relatie pe care ai avut-o cu scoala a fost influentata de dascalii, de educatorii pe care i-ai avut?
Andreea Mihaela Stan: Am iubit-o si am urat-o, pe rand si simultan. Am fost un copil care si-a vazut de drumul lui cu multa responsabilitate si autonomie. Am adorat anumiti profesori si materiile predate de ei (invatatoarea mea, doamna Nica, profesorii de romana Radocea, Kevorkian, profesorul de fizica Friedman, profesorii de matematica, profesoarele de limbi straine, italiana, franceza si engleza – toate m-au fermecat prin minunile pe care ni le aratau in carti sau ni le ofereau spre ascultare la pick-up). I-am urat pe altii. Am urmat apoi 2 facultati si jumatate. E clar: am iubit scoala! Mi-a placut sa interactionez cu atatia copii si adulti, ma fascinau realatiile umane.
Copilul.ro: Cand si cum ai descoperit ceea ce vrei sa faci mai departe? Cum ai stiut ca este drumul cel bun? Ce anume din ceea ce au facut parintii tai, educatorii tai si ce anume din ceea ce ai facut singura, te-a ajutat sa iti descoperi pasiunile?
Andreea Mihaela Stan: Nu imi amintesc sa fii avut vreun moment de "aha!" in care sa stiu care imi este viitorul profesional. Am improvizat, am ramas spontana, m-am predat momentului - dovada cariera mea tumultoasa si in varii domenii. Tatal meu m-a ghidat spre arhitectura, mama discret spre teatru, eu le-am ales pe toate: arhitectura, regie, radio. Imi amintesc ca inca de la gradinita imi placea enorm sa spun povesti si sa citesc clasei lectia noua. Scriam pe orice suport: de la pereti si mobila pana la haine.
Mi-am descoperit si constientizat pasiunea de a vorbi, scrie si desena foarte tarziu. Am facut toate aceste lucruri fara sa le simt ca pe o pasiune sau ca pe "drumul bun", pur si simplu era modul meu de exprimare. Dimpotriva, pot sa spun ca in copilarie am avut o multime de experiente neplacute tocmai pentru ca nu constientizam nici talentul nici nevoia mea uriasa de a ma exprima verbal, in scris sau in desen, motiv pentru care eram admonestata des pentru vorbit in ore ori desenat prinn locuri nepermise.
Copilul.ro: Adulti fiind, suntem trecuti prin propriile cautari si nelinisti. Ce instrumente crezi ca ar fi cele mai potrivite pentru a-i ajuta pe copii sa descopere lumea si oportunitatile ei? Sa isi descopere pasiunile?
Andreea Mihaela Stan: Incurajare, dragoste si cat mai multa libertate intr-o viata in mijlocul naturii. Cel mai potrivit instrument este joaca si timpul atent dedicat copiilor. Ce faci in acel timp nici nu mai conteaza, cata vreme i-l acorzi pe masura nevoii lui.
Copilul.ro: Povestile, teatrul, filmele, televiziunea, calculatorul pot fi instrumente in educatia si in descoperirea pasiunilor copiilor? Care dintre aceste canale iti plac si care nu? Ca parinte, pe care le folosesti /sau le-ai folosi?
Andreea Mihaela Stan: Folosesc toate cele 5 instrumente de mai sus si inca altele. Tot ce e in jur poate fi folosit in avantajul tau, daca scopul pe care il ai ca parinte este educatia. De la o bucata de plastic din colbul de pe ulita pana la tableta totul poate fi folosit. Importanta este intentia cu care le utilizezi.
Copilul.ro: Ramanand la instumentele de educare clasice, ne-ar placea foarte tare sa ne spui care a fost cartea ta preferata in copilarie si care este cartea preferata acum. Ce au schimbat ele in felul tau de a vedea lumea, ce a fost si este diferit de la aceste carti incolo?
Andreea Mihaela Stan: Aveam 2 carti preferate: "Urechiusa Zbarlita" de Gheorghe Nica, si "Engleza fara profesor" de Dan Dutescu. Cea din urma avea vreo 10 volume pe le citeam in mod obsedant pentru dialogurile a caror interpretare imi facea o reala placere, dar si pentru ilustratiile excelente si cu totul aparte. Prima m-a invatat ca povestea inseamna emotie iar cealalta ca o carte trebuie sa fie un spectacol chiar daca este una dedicata invatarii limbilor straine.
Copilul.ro: Exista o varsta la care putem spune ca educarea si educatia iau sfarsit?
Andreea Mihaela Stan: Educarea si educatia au, din pacate, conotatii amestecate in ziua de azi. Exista copii pierduti definitiv din prea multa educatie. Vad in jurul meu copii de clasa a V-a obezi de atata carte. Copii buni dar integrati prea mult si prea dureros in sistem. Copii care nu se mai joaca. Copii cu curti si iarba care prefera un film la televizor in orice seara a saptamanii.
Copilul.ro: Care crezi ca este varsta cand se termina copilaria? Cand ar trebui sa ne consideram oameni mari, cand ar trebui sa nu ne mai uitam la desene animate, sa nu mai citim povesti, sa nu ne mai jucam?
Andreea Mihaela Stan: Copilaria se termina in jurul varstei de 12-14 ani. Starea si cheful de joaca ar fi frumos sa ne insoteasca toata viata. Jucariile se schimba, ele trec de la plusuri la gadgeturi, la masini sau carti, la constructii sau legi. Felul in care te joci cu ele determina varsta ta interna. Da, imbatranim in fiecare zi in care nu ne jucam, alergam, privim norii si cerul. Da, suntem in starea de copil (o stare ce nu are legatura cu varsta) ori de cate ori avem o minge in brate, un balon sau un nor si gasim bratele potrivite spre care sa le aruncam!