Parerea unanim impartasita de toate cunostintele si prietenii de familie ai parintilor mei era ca nimeni nu te invata sa fii parinte. Sigur, nici nu isi imagina cineva din epoca ceausista ca va aparea, candva, pe piata muncii si o meserie de formator de parinti.
Parentingul a aparut in Romania ca un trend importat si aplicat, in multe cazuri artificial, pe o clasa sociala de mijloc neclar definita si, oricum, cernuta prin sita unor tare generale specifice romanilor. Cum care? Cine nu a auzit de zicala bataii rupte din rai? E prinsa pana si in creatia celui mai mare povestitor, iar parintii nostrii au recitat-o de zor, ba chiar au si aplicat-o cu sarg.
Cat de eficient este parentingul predat romanilor?
Totusi, cat de eficient este parentingul predat romanilor? Ironic, nu-i asa? Autorul unor texte pe un blog de parenting pune la indoiala chiar sistemul in sine. Hmm, nu chiar! Asta pentru ca si eu cred ca o diploma de participare la aceste seminarii nu este un certificat de bun parinte.
Oferta atat de diversa de pe piata cursurilor "specializate" de parenting s-a latit atat de mult incat spectrul acestora acopera in acest moment pana si cursuri predate copiilor si adolescentilor in vederea relationarii cu parintii.
Aparent nu e nimic deranjant in a constitui cai de comunicare in interiorul unei familii, insa analiza aceasta a barierelor care se constitiuie intre un parinte si copii nu merge pana la identifica adevaratele cauze care genereaza problema. Mai degraba sunt solutii pentru a acoperi crize in devenire. Un fel de a ascunde gunoiul sub pres. Gunoiul nostru, al celor maturi.
Ma insel? Posibil, dar nu sunt singurul, iar alte persoane sunt chiar mai avizate in prezentarea unor argumente solide in sustinerea acestui punct de vedere. "A invata un copil sa comunice cu un parinte mi se pare o incarcare a copilului cu problemele nerezolvate ale parintelui. Din punctul meu de vedere problema sta exact in expesia "intretinere" a relatiei.
Despre asta se poate vorbi in cupluri. Intre parinti si copii este o relatie de cand copiii se nasc. Ce fel de relatie este? Asta se vede din problemele parintilor, nu ale copiilor. Copiii nu au probleme. Ruptura o cream singuri, ca si parinti, in momentul in care bombardam copilul cu nevoia noastra de a corespunde in societate si de nevoia, tot a noastra, de a corespunde copilul in propria familie.
"Parintele perfect, copilul perfect, familia perfecta nu exista"
"Parintele perfect, copilul perfect, familia perfecta nu exista", considera psihologul Gabriela Negulici. Din perspectiva aceasta, pe care o impartasesc, cursurile de "parenting" exista oricum inca de la nasterea copilului, de cand inveti sa il protejezi, hranesti, intretii, educi si, in acelasi timp, faci acelasi lucru cu tine.
Probleme? Ohoo, vor fi cu duiumul, iar cele mai multe vor solicita adaptarea ta la ceva nou, cu caracter unic, care se formeaza sub ochii tai si pe care nu il poti descoperi decat punandu-l in balanta cu ceilalti copii de langa el si chiar si cu tine. Conteaza ca este diferit de ei si ca nu iti seamana chiar 100%? Bineinteles, dar fa cumva ca lucrul acesta sa conteze cu adevarat pentru el, pentru tine si pentru cei din jurul vostru.
Ar mai fi cateva lucruri de zis despre cum relationarea in cercurile de parinti sau chiar si intre voi si prietenii copilului vostru va asigura un grad de cunoastere mai profunda a voastra si a copilului, dar pentru o mai buna exemplificare ar trebui sa vedeti filmul "Minunea (Wonder)". Atentie, filmul, cartea poate parea prea dura chiar si pentru adulti!