Cat costa un copil? Aceasta intrebare se refera la acei barbati care, atunci cand incheie o reltie, se plang de suma de bani cu care ar trebui sa contribuie la ingrijirea copiilor lor sio masoara intotdeauna despartirea in monede. Insa nu regreta timpul in care nu au putut fi alaturi de micutii lor.
Exista, insa, si exceptii. Sunt tati pentru care paternitatea are cel mai important rol in viata. Dar nu toti copii au acest noroc si simt ca nu sunt suficient de buni pentru ca tatal sa-i iubeasca.
Ce simte un copil atunci cand parintii se despart, iar tatal se rezuma doar la suma de bani cu care trebuie sa contribuie la cresterea sa? Numai cine a trait asa ceva stie.
Tata si mama s-au separat cand aveam 8 ani. Au facut totul conform legii si inainte ca un judecator sa decida, iar tatal meu sa fie de acord sa ofere sprijin financiar pentru ingrijirea mea, existau alte clauze, cum ar fi timpul petrecut impreuna. Dar se pare ca lucrul cel mai important erau banii pe care "aveau sa-i dea pentru mine."
De multe ori am ascultat conversatii telefonice, cand mama ii cerea ajutor pentru a-mi cumpara diverse lucruri. Mancarea nu a lipsit niciodata, dar avea nevoie de bani la inceputul anului scolar, de Craciun, pentru cate o actiune la scoala. Tata a spus mereu ca ceea ce mi-a oferit a fost suficient, ca trebuie sa realizez asta, sa am mai multa ratiune.
Mama nu mi-a vorbit niciodata rau despre tata, dar am vazut-o strangandu-si centura, ca sa nu ne lipseasca nimic. Este una dintre acele femei care isi ia painea de la gura ca sa mi-o dea mie pentru a nu ma vedea flamanda. Se pare ca tata nu avea timp sau dorinta, banii nu erau importanti.
Cand mama il suna, incepea mereu prin a-i spune sa nu-i ceara mai multi bani pentru ca nu are, nici macar nu o lasa sa vorbeasca. Dar ea avea sa-i povesteasca despre diplomele mele obtinute la scoala, cand am invatat sa gatesc ii vorbea despre mancarurile mele preferate. Dorea sa-i spuna despre mine si despre tot ceea ce nu vedea pentru ca locuia in alta parte, dar nu era interesat.
La scurt timp dupa ce vizitele s-au redus, tata nu numai ca nu avea bani, dar nu avea nici timp sa ma vada si a fost usor sa ma obisnuiesc fara el. De indata ce am putut, am inceput sa lucrez ca sa ajut in casa, pentru ca nu era corect ca mama sa se jertfeasca pentru a-mi oferi tot ce este mai bun, am vrut ca amandoua sa avem de toate, in limita posibilitatilor.
Un tata care s-a ascuns in spatele banilor, nu cred in el ca om
Multi ani mai tarziu, tata s-a intors, dar pentru mine era un simplu strain. Ii voi multumi intotdeauna ca mi-a dat viata, dar am pierdut atat de mult timp incat inima mea a incetat sa mai aiba nevoie de el. Nu a inteles niciodată ca nu-mi doream banii lui, ca-l doream la serbarile scolare sau cand nu ma simteam bine.
Imi doream ca tata sa fie mandru de mine cand am castigat concursul de oratorie si matematica, dar nu a venit niciodata si acum mi-a spus ca mama il cauta doar pentru bani si de aceea a plecat.
Cred ca nu a avut incredere in el ca tata, banii vin si pleaca, dar experientele si dragostea, nu. Si nu a vrut sa faca parte din viata mea. Iar acum nu ma putea forta sa-l iubesc daca nu a avut grija de dragostea care a fost odata, pentru ca asta NU are pret.
Tata nu i-a dat bani mamei mele pentru ca a pedepsit-o, le-a spus prietenilor ca mi-a trimis bani si ca mama i-a cheltuit pentru ea., ca l-a vazut ca pe o banca sau ca pe un bancomat. Cu siguranta, o cunostea putin pentru ca mama imi dadea mereu. Mi-a dat toti banii sau i-a folosit pe lucrurile de care aveam nevoie, dar a fost mai usor sa spuna partea lui din poveste.
Astazi, nu are rost sa pierdem timpul cu reclamatii, dar cine ma intreaba pot spune, fara regret, ca nu aveam nevoie de banii tatalui meu, aveam nevoie de el, dar nu voia sa fie langa mine. S-a ascuns dupa o hartie si o suma de bani, care nu au fost suficiente pentru a-l iubi mereu.
Cat costa un copil? Aceasta intrebare se refera la acei barbati care, atunci cand incheie o reltie, se plang de suma de bani cu care ar trebui sa contribuie la ingrijirea copiilor lor sio masoara intotdeauna despartirea in monede. Insa nu regreta timpul in care nu au putut fi alaturi de micutii lor.
Exista, insa, si exceptii. Sunt tati pentru care paternitatea are cel mai important rol in viata. Dar nu toti copii au acest noroc si simt ca nu sunt suficient de buni pentru ca tatal sa-i iubeasca.
Ce simte un copil atunci cand parintii se despart, iar tatal se rezuma doar la suma de bani cu care trebuie sa contribuie la cresterea sa? Numai cine a trait asa ceva stie.
Tata si mama s-au separat cand aveam 8 ani. Au facut totul conform legii si inainte ca un judecator sa decida, iar tatal meu sa fie de acord sa ofere sprijin financiar pentru ingrijirea mea, existau alte clauze, cum ar fi timpul petrecut impreuna. Dar se pare ca lucrul cel mai important erau banii pe care "aveau sa-i dea pentru mine."
De multe ori am ascultat conversatii telefonice, cand mama ii cerea ajutor pentru a-mi cumpara diverse lucruri. Mancarea nu a lipsit niciodata, dar avea nevoie de bani la inceputul anului scolar, de Craciun, pentru cate o actiune la scoala. Tata a spus mereu ca ceea ce mi-a oferit a fost suficient, ca trebuie sa realizez asta, sa am mai multa ratiune.
Mama nu mi-a vorbit niciodata rau despre tata, dar am vazut-o strangandu-si centura, ca sa nu ne lipseasca nimic. Este una dintre acele femei care isi ia painea de la gura ca sa mi-o dea mie pentru a nu ma vedea flamanda. Se pare ca tata nu avea timp sau dorinta, banii nu erau importanti.
Cand mama il suna, incepea mereu prin a-i spune sa nu-i ceara mai multi bani pentru ca nu are, nici macar nu o lasa sa vorbeasca. Dar ea avea sa-i povesteasca despre diplomele mele obtinute la scoala, cand am invatat sa gatesc ii vorbea despre mancarurile mele preferate. Dorea sa-i spuna despre mine si despre tot ceea ce nu vedea pentru ca locuia in alta parte, dar nu era interesat.
La scurt timp dupa ce vizitele s-au redus, tata nu numai ca nu avea bani, dar nu avea nici timp sa ma vada si a fost usor sa ma obisnuiesc fara el. De indata ce am putut, am inceput sa lucrez ca sa ajut in casa, pentru ca nu era corect ca mama sa se jertfeasca pentru a-mi oferi tot ce este mai bun, am vrut ca amandoua sa avem de toate, in limita posibilitatilor.
Un tata care s-a ascuns in spatele banilor, nu cred in el ca om
Multi ani mai tarziu, tata s-a intors, dar pentru mine era un simplu strain. Ii voi multumi intotdeauna ca mi-a dat viata, dar am pierdut atat de mult timp incat inima mea a incetat sa mai aiba nevoie de el. Nu a inteles niciodată ca nu-mi doream banii lui, ca-l doream la serbarile scolare sau cand nu ma simteam bine.
Imi doream ca tata sa fie mandru de mine cand am castigat concursul de oratorie si matematica, dar nu a venit niciodata si acum mi-a spus ca mama il cauta doar pentru bani si de aceea a plecat.Cred ca nu a avut incredere in el ca tata, banii vin si pleaca, dar experientele si dragostea, nu. Si nu a vrut sa faca parte din viata mea. Iar acum nu ma putea forta sa-l iubesc daca nu a avut grija de dragostea care a fost odata, pentru ca asta NU are pret.
Tata nu i-a dat bani mamei mele pentru ca a pedepsit-o, le-a spus prietenilor ca mi-a trimis bani si ca mama i-a cheltuit pentru ea., ca l-a vazut ca pe o banca sau ca pe un bancomat. Cu siguranta, o cunostea putin pentru ca mama imi dadea mereu. Mi-a dat toti banii sau i-a folosit pe lucrurile de care aveam nevoie, dar a fost mai usor sa spuna partea lui din poveste.
Astazi, nu are rost sa pierdem timpul cu reclamatii, dar cine ma intreaba pot spune, fara regret, ca nu aveam nevoie de banii tatalui meu, aveam nevoie de el, dar nu voia sa fie langa mine. S-a ascuns dupa o hartie si o suma de bani, care nu au fost suficiente pentru a-l iubi mereu.