Este o intrebare care ne bantuie aproape din momentul in care aflam ca suntem insarcinate. Sunt putine femeile care nu sunt macinate de intrebarea aceasta si pe unele dintre ele le admir. Le admir pe cele care sunt sigure pe actiunile lor. Le admir pe cele care nu pun atat de mult pret pe cat si cum si ce mananca copilul lor sau pe cat si cum si unde doarme copilul lor si fac totul natural.
Am doua fetite de 2 si 4 ani si de-a lungul timpului am inteles ca raspunsul la intrebarea din titlu este simplu si la indemana oricui insa nu reuseam sa il vad pentru ca era tot timpul in umbra altor "probleme" mai presante cum ar fi: curatenia din casa, spalatul si calcatul rufelor sau pregatirea cinei. Raspunsul era atat de simplu si evident ca nu reuseam sa-l vad, sa-l descopar sub maldarul de rufe de calcat sau de vase murdare, nu reuseam sa-l vad de multimea jucariilor intinse pe jos si de picaturile de piure de fructe care imi murdareau parchetul.
"Mamele perfecte au podele lipicioase si copii fericiti!"
Intr-o buna zi, stand in parc de vorba cu una dintre mamele astea pe care le admir eu, care pare dezinvolta si nonsalanta in preajma copiilor ei, pe langa care eu ma simteam stangace si nepriceputa, mi-a spus un lucru care mi-a bulversat universul: Draga mea, nu te mai stresa, mamele perfecte au podele lipicioase si copii fericiti! O propozitie care m-a urmarit de atunci si inca ma urmareste (chiar si pe Facebook, cateodata)!
Mi-am propus din ziua aceea sa nu mai fiu atat de agasata de treburile gospodaresti si sa mai inchid din ochi cand zaresc firimituri pe covor. A fost greu, foarte greu, dar incet-incet am reusit!
Deodata am inceput sa am mai mult timp sa ma joc cu plastilina cu fetele mele, sau sa ne plimbam prin parc, sau sa pictam(pe foaie sau pe pereti) si copiii mei au devenit mai fericiti, mai prietenosi, mai iubitori si eu mai relaxata.
A fost un proces lung, nu dintr-o data, mi-a fost greu sa renunt la lucrurile care odata erau importante pentru mine dar m-au ajutat copiii. Acum covoarele mele sunt patate de acuarele sau plastilina, pe pereti avem picturi murale, mancam lucruri normale, dormim cum apucam.
Arata-i cat de mult il iubesti!
Am renuntat sa mai fac curatenie zi de zi, o data pe saptamana e suficient sa dai cu aspiratorul si sa speli pe jos. Gatesc cum ne gatea mama noua, am renuntat sa mai caut retete cu quinoa, cus-cus si avocado. Ciorbica de legume, tocanita de pui (de la mama din curte), ghiveci de legume, gris cu lapte, cartofi prajiti (dar mai rarut asa), tocanita de cartofi, pandispan, clatite, mamaliga cu branza si lista poate continua, fac parte din meniul nostru obisnuit. Mancam si brocoli si somon si linte, dar preferam fasolea, conopida si crapul.
Insa cred ca cel mai important lucru la care am renuntat este acela de a-mi face grji. Griji ca nu mananca corect, griji ca nu au dormit destul sau griji ca nu sunt suficient de educate. O data ce am scapat de griji am scapat si de frustrari si am fost mai fericita, mai dezinvolta, am devenit una dintre mamicile pe care le invidiam.
Am devenit o mama mai disponibila pentru nevoile afective ale copiilor mei, iar ei au inflorit, s-au dezvoltat, au invatat mai mult decat ar fi facut-o daca as fi continuat sa fiu obosita si stresata de cele 3 farfurii nespalate din chiuveta.
Fii disponibila oricand sa te joci cu copilul tau, arata-i cat il iubesti, nu te mai ingrijora de ceea ce cred mamicile din parc despre tine si despre relatia pe care o ai cu piciul tau, fii naturala si cu siguranta vei fi o mama perfecta!