Primul trainer roman de comunicare nonviolenta, Monica Reu, este in primul rand mama. Este mama Emmei, o fetita vesela de 7 ani, care a implinit-o ca femeie si alaturi de care invata zi de zi si isi exerseaza abilitatile invatate prin natura jobului, devenit demult o pasiune si un mod de viata.
Am povestit putin cu Monica despre timpul in familie, despre perioada atat de frumoasa, dar aglomerata, a sarbatorilor si despre cum putem face sa avem o relatie mai buna cu copiii nostri, in ciuda faptului ca suntem mereu pe fuga si mereu ocupati.
Copilul.ro: Stim ca ai o perioada destul de aglomerata, fiind implicata in multe proiecte, probabil si timpul alaturi de copii este limitat. Cum faci sa nu iti simta Emma lipsa?
Monica: Ai dreptate. Octombrie si noiembrie sunt poate cele mai aglomerate luni pentru mine - multe cursuri, conferinte, calatorii. Si nu pot sa spun ca nu reprezinta o provocare pentru familia mea. Pe de o parte, imi place ca Emma sa vada ca fac un lucru pe care il iubesc, ca meseria mea de trainer in comunicare nonviolenta imi aduce multa implinire si bucurie. Pe de alta parte, imi doresc sa stie ca ea este in sufletul meu tot timpul. In perioada asta ne scriem multe biletele de drag si dor una alteia. Cand suntem departe una de alta, ne facem poze si ni le trimitem. Acolo unde pot, cand pot, o mai iau si cu mine.
Comunicarea nonviolenta reuneste oamenii intr-o atmosfera ancorata in iubire, compasiune si empatie, si ma bucur cand Emma poate veni cu mine si poate respira aerul asta. Iar cand suntem impreuna, in ciuda faptului ca nu exista multa cantitate, ne concentram pe calitatea timpului pe care il impartasim si facem lucruri care ne hranesc. Meditam, dupa care vorbim despre, coloram in zecile ei de carti zen, povestim, citim, iesim cu cateii la plimbare...
In decembrie incep sa apas vertiginos pe frana si sa dedic mult mai mult timp familiei mele.
Copilul.ro: Cum te-a ajutat pregatirea pe care o ai in comunicare nonviolenta, in relatia ta cu Emma si in meseria de mama?
Monica: Intotdeauna m-am simtit norocoasa ca m-am ancorat in comunicarea nonviolenta inainte de venirea pe lume a Emmei. M-a ajutat enorm. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi fost viata mea fara aceasta energie buna. M-a ajutat in primul rand pe mine ca om, sa-mi dau de capat, sa-mi cunosc nevoile, sa realizez ca pentru a fi o mama buna si blanda pentru Emma este necesar sa fiu buna si blanda cu mine. M-a ajutat apoi sa o ascult, si cand spun asta ma refer la o anumita calitate a ascultarii, acea ascultare pentru a intelege in profunzime ce se intampla in viata ei, acea ascultare inradacinata in curiozitatea de a o descoperi. M-a ajutat sa nu iau personal momentele ei de tantrum si naduf, ci sa-i fiu alaturi si sa o ajut sa le gestioneze. Si nu in ultimul rand, m-a ajutat sa cladesc, alaturi de sotul meu, o cultura a aprecierii in familia noastra.
Nu vreau sa reiasa de aici ca avem o viata roz, netulburata de nimeni si de nimic. Ar fi departe de adevar. Avem provocari, avem momente de deconectare, ca orice alta familie, insa avem acest instrument care ne ajuta de fiecare data sa revenim unul catre altul, sa rezolvam ce este de rezolvat si sa ramanem ancorati in energia iubirii care ne-a adus impreuna.
Copilul.ro: Noi mergem in fiecare an cu colindul la toti vecinii din bloc. Voi aveti o traditie de familie legata de sarbatori pe care o respectati an de an?
Monica: An de an, la inceput de decembrie, scoatem din cufarul de sub pat cartile de Craciun - foarte multe la numar - si citim in fiecare seara povesti din ele. Ne mai place sa facem felicitari pentru rude si prieteni. Insa o traditie care cred ca ne e specifica noua ca familie este faptul ca in fiecare an adoptam o gorila. Acum multa vreme, am aflat povestea lui Dian Fossey, femeia care si-a dedicat si si-a dat viata pentru salvarea gorilelor. Nu pot sa iti spun cum m-a marcat. I-am impartasit-o si Emmei acum cativa ani si acum ea este cea care ne aminteste la final de an sa adoptam un pui sau un cuplu mama-pui pentru a contribui la salvarea acestei specii magnifice prin organizatia fondata de Dian insasi, gorillafund.org.
Copilul.ro: Ai o amintire aparte legata de sarbatori, de cand esti mama? Ne povestesti?
Monica: Ti-o impartasesc pe prima care imi vine in minte. Era primul Craciun cu Emma, avea zece luni. Cu vreo luna inainte ma zbatusem sa fac rost de un glob foarte special, de la Hummel: auriu, din sticla, decorat cu un ingeras pictat manual pe matase si cu anul nasterii copilului inscriptionat pe el. Visam ca asta va fi globul pe care Emma il va lua cu ea cand se va marita, il va da apoi nepoatei ei, ce mai, in mintea mea globul calatorise deja cateva sute de ani inainte reprezentand un adevarat liant intre generatii. Editie super ultra limitata, asigurare de transport, ca orice adevarata bijuterie.
In seara de Ajun, l-am pus pe creanga cea mai de sus a bradului, pentru ca micutele maini curioase sa nu il ajunga, dar ochii sa se bucure. In urmatoarele zile, de cate ori Emma se apropia de brad, eram acolo, nu cumva sa se dezechilibreze si sa cada minunea. Atat de focusata eram pe copil, ca nici prin cap nu mi-a trecut ca exista posibilitatea ca sotul meu, in dorinta-i de a armoniza dispunerea luminitelor in pom, sa loveasca globul cu cotul, iar acesta sa zboare prin aer si sa cada pe podea facandu-se zob. Cred ca am fost in stare de soc cateva momente bune.
Imi amintesc povestea asta cu lux de amanunte, ca si cum a fost ieri, desi au trecut sapte ani de atunci. Am invatat din ea, pe langa non-atasamentul fata de lucruri materiale :), doua lucruri pe care le pretuiesc enorm: 1. ca adultii sunt la fel de predispusi accidentelor ca si copiii si 2. ca, asa cum spunea John Lennon, viata este ceea ce se intampla in timp ce tu iti faci alte planuri.
Copilul.ro: O implici pe Emma in pregatirea pentru sarbatori? Cum faci acest lucru? Care sunt sarcinile ei?
Monica: Imi doresc mult ca orice implicare a Emmei sa fie facuta cu bucurie, mai ales cand este vorba despre pregatirile pentru sarbatori. Asa ca de obicei intocmim o lista cu ce vrem si consideram important sa facem - e foarte incantata sa scrie ea lista :) - si isi alege ce ii face placere. Pana acum, am observat ca decorarea casei este in topul preferintelor ei. Pe locul doi se afla pregatirea unui desert de o bunatate de nedescris, buturuga de Craciun.
Copilul.ro: Emma mai crede in Mos Craciun? Cum ai abordat acest subiect?
Monica: Asta este o intrebare foarte complexa si foarte personala. Voi incepe prin a spune ca Emma stie de acum ca noi ne facem cadouri unul altuia de Craciun, ca nu le aduc spiridusii Mosului sau el insusi. Lucrul asta s-a intamplat spontan, intr-o zi de vara, cand s-a intors acasa de la scoala si ne-a spus: "Stiu ca voi aduceti cadourile de Craciun." I-am confirmat ca asa este. Asta nu inseamna ca nu crede in existenta lui. Si in privinta asta noi doua suntem la fel... Intr-un colt al mintii si al imaginatiei fiecareia dintre noi exista clar posibilitatea existentei lui Mos Craciun. Ne place sa citim povesti despre el, mai ales cele provenite din Finlanda, sa ne imaginam cum ar fi sa vizitam acele locuri, ce am face, vizionam "Expresul Polar" in fiecare an, ne dorim sa ajungem la Rovaniemi intr-un viitor nu foarte indepartat...
In acelasi timp, stie ca si ea poate fi Mos Craciun pentru altii, si nu doar de sarbatori, stie ca are puterea de a face viata mai frumoasa pentru multi oameni, fie ei membri ai familiei sau nu.
Copilul.ro: Ce idei de activitati pentru sarbatori in familie le recomanzi cititorilor nostri?
Monica: Cred ca avem mare nevoie sa reinvatam sa fim impreuna fara sa facem neaparat ceva. Pentru ca traim intr-o lume atat de grabita, o graba indusa artificial, uitam ca cea mai mare bucurie este pur si simplu sa fim, in tihna, alaturi de oamenii pe care ii iubim. Sa ne imbratisam, sa ne vorbim, sa ne privim in ochi, sa uitam pentru cateva momente de ce e de facut. Sa ne jucam...
Copilul.ro: Crezi ca pot exista Sarbatori fara stres? Cum faci sa nu lasi stresul si agitatia specifice sarbatorilor sa iti afecteze linistea familiei?
Monica: Cred ca, in mare masura, stresul sarbatorilor este autoindus si provine din lunga lista de "trebuie" pe care si-o face mental fiecare. Unele nici nu stim la ce ne servesc, le facem pentru ca "asa se face". Un mod simplu de a reduce stresul este sa reducem lista de "trebuie" si sa alegem constient din ea acele lucruri care inseamna cu adevarat ceva, care reflecta valorile noastre reale. Pentru fiecare, rezultatul final arata altfel. Pentru mine, asta inseamna sa nu gatesc sapte feluri de mancare in conditiile in care noi consumam doar trei. Nu rulez zeci de sarmalute, nici nu framant trei cozonaci, daca am constatat ca o mare parte dintre ele vor sfarsi la gunoi. Iar daca avem o seara cu prietenii la noi acasa, am invatat sa rog pe fiecare sa vina cu ceva pentru masa comuna. Am vazut ca oamenilor le face placere sa contribuie si in felul acesta ne bucuram toti.
Legat de cadouri, am o procedura aparte, care nici ea nu cred ca functioneaza pentru toata lumea, insa pe mine ma ajuta mult. Pe parcursul intregului an, de cate ori aud un om drag exprimand o dorinta, mi-o notez in agenda, iar cu prima ocazie care mi se arata sa achizitionez lucrul respectiv, o fac. La inceputul lui decembrie, stiu foarte clar cadoul pentru fiecare, si poate chiar am achizitionat multe dintre ele.
Si ultima sursa a mea de liniste pe care o voi impartasi aici... cumparaturile online. Multe dintre marile supermarketuri au acum aceasta optiune, pe care eu am primit-o cu bratele deschise. Eu si sotul meu ne facem lista cu cele necesare si avem o seara in care, dupa ce Emma se culca, mergem virtual la cumparaturi. In felul asta evitam si agitatia, si cautarea frenetica a unui loc de parcare avantajos, si lucrurile inutile pe care adesea suntem tentati sa le punem in cos cand le vedem la fata locului.
Mai multe despre acest subiect ne va povesti Monica Reu la evenimentul din 7 decembrie, ora 18:30, de la Hotel Capitol - Timpul alaturi de copii valoreaza mai mult decat 1000 de cadouri. Alaturi de ea, in dezbaterea despre importanta timpului petrecut alaturi de copii si despre cum ne putem bucura cu adevarat de linistea sarbatorilor in familie, va fi si Ioana Chicet-Macoveiciuc.