Alaptarea: curs de initiere

Pentru a intelege mai bine procesul de alaptare trebuie sa cunosti mai intai anatomia sanului si modul in care este produs laptele matern.

Sanul incepe sa se dezvolte inca din primele saptamani de gestatie dinainte de nastere.

Insa glanda mamara, glanda producatoare de lapte nu devine complet functionala decat in momentul lactatiei.

Odata ce sanul femeii incepe sa se mareasca in timpul sarcinii, vom sti cu siguranta ca productia de lapte va incepe.

Sanul insusi este o glanda ce este alcatuita din mai multe parti:

• Tesut glandular;

• Tesut adipos;

• Sange;

• Limfa;

• Nervi.

Testul adipos este cel direct implicat in marimea sanului, insa aceasta nu are nici un efect asupra cantitatii si calitatii laptelui produs.

Laptele este secretat de catre alveole, acestea fiind stimulate de catre hormoni, ce au ca efect contractia alveolelor si impingerea laptelui in ducte si apoi in ductele mai mari de lapte. In momentul in care gingia copilului preseaza pe areola si pe mamelon, ductele sunt comprimate, iar laptele tasneste in gura copilului.

Tesutul mamelonului devine ferm odata cu stimularea, ceea ce-l face mai flexibil si mai usor de manevrat de catre copil. In imagine puteti observa faptul ca glanda mamara formeaza un lob, fiecare lob constand dintr-o singura ramura de alveole si ducte, ce se restrang si se deschid la nivelul unui orificiu al mamelonului. Fiecare san contine intre 7-10 lobi.

Hormonii prezinta un rol cheie in alaptare. Un nivel crescut de estrogen in timpul sarcinii stimuleaza cresterea ductelor, insa, dupa nastere nivelul acestuia scade si se mentine la nivel scazut in primele luni de alaptare. Un nivel ridicat de progesteron pe durata sarcinii va duce la dezvoltarea alveolelor, dar si a lobilor.

Prolactina este un alt hormon al carui nivel este crescut pe perioada sarcinii si care stimuleaza dezvoltarea tesutului glandular, dar este crescut si in momentul stimularii mamelonului. In timp ce prolactina este eliberata de creier in sangele mamei, alveolele raspund producand lapte.

Oxitocina, este un alt hormon vital, ce stimuleaza ejectia laptelui din alveole pentru a ajunge in ducte si de asemenea stimuleaza contractia muschiului uterin in timpul si dupa nastere pentru a ajuta ca uterul sa revina la marimea sa initiala si pentru a inhiba orice sangerare ce poate surveni dupa nastere. Combinatia prolactina – oxitocina ar putea fi cauza pentru care dupa nastere, mama simte nevoia sa-si vada copilul.

Alaptarea poate fi o experienta minunata, atat pentru copil, cat si pentru mama. Important este, ca atunci cand apar problemele sa nu intrati in panica. Deseori metoda de alaptare a unei mame, este posibil sa nu foloseasca unei alte mamici, deoarece depinde de fiecare in parte ce tehnica si ce pozitie adopta pentru a se simti mai confortabil.

E recomandat sa incepi alaptarea imediat dupa nastere, dupa 2 ore daca este posibil, in momentul in care bebelusul este treaz si prezinta un instinct puternic de supt. La inceput, sanii contin un tip de lapte numit colostrum, de culoare galben-auriu. Acesta este bland pentru stomacul copilului si ajuta la prevenirea unor boli.

Cantitatea si culoarea laptelui se vor schimba la cateva zile de la nastere.

Nou-nascutii trebuie alaptati foarte des, la 2 ore sau in cazul in care acestia dau semne de foame, precum:

• sunt mai alerti, mai activi;

• mimeaza suptul;

• isi pun manutele pe sanul mamei, cautand sa suga.
  
  

Copiii ce necesita alaptati, nu au nevoie de apa, lapte praf sau orice alte lichide. Alaptarea se face in primele 6 luni de la nastere.

Un nou-nascut are nevoie de timp pentru a invata si a se adapta la supt. Este indicat ca mamicile sa astepte pana cand copilul isi realizeaza un tipar al sau. Mameloanele artificiale necesita alte metode de supt, de aceea pentru copii poate fi derutant sa invete de la bun inceput.

Cateodata copiii, atunci cand sunt bolnavi refuza sa manance, deci poti continua alaptarea, deoarece laptele ii va oferi nutrimente si va preveni deshidratarea.

Semnele infectiei sanilor sunt:

• Iritare;

• Zone dureroase;

• Roseata la nivelul sanilor;

• Febra.
  
  

Este normal ca sanii sa devina mai mari, mai greoi si mai moi datorita alaptarii cand ei incep sa produca cantitati mari de lapte, intre luna a 2-a si luna a 6-a. Aceasta crestere normala se poate transforma in hiperemie (acumulare excesiva de sange intr-o anumita regiune datorita unui aflux crescut - congestie activa - sau datorita obstruarii cailor de intoarcere venoasa - congestie pasiva -).

Pentru a alina acesta forma este indicat sa puneti comprese reci sau sa faceti o baie calda inainte de alaptare. In cazul in care este o forma mai severa, puteti sa puneti pungute de gheata pe sani, intre alaptari.

Odata cu alaptarea, poti deveni mai insetata si mai infometata, ceea ce este foarte normal deoarece laptele zilnic necesar pentru copil necesita 500 de calorii din dieta mamei. In cazul unei diete precare a mamei, calitatea laptelui nu este afectata decat daca acesta continua pe o durata mai lunga de timp. Corpul mamei este adaptat astfel incat sa asigure ratia necesara. Odihneste-te cat mai mult pentru a preveni infectiile sanilor, deoarece un factor important in aparitia lor este reprezentat de oboseala.

In cazul unei diete vegetariene, s-a descoperit faptul ca bebelusul nu primeste destula cantitate de vitamina B12.

Compresia sanului este o tehnica folosita in alaptare pentru a asigura fluxul de lapte din san atunci cand copilul doar suge fara sa bea lapte sau incepe sa se joace cu sanul tau.

Aceasta tehnica a fost facuta cunoscuta de catre pediatrul si expertul in alaptare Dr. Jack Newman si ajuta ca un bebelus sa bea cat mai mult lapte la fiecare hranire. Ea ajuta in special in cazurile in care copilul tinde sa adoarma in mijlocul procesului de alaptare. Indiferent de ceea ce se spune, aceste tehnici nu duc la obstructia ductelor.

In momentul in care copilul bea lapte, nu e nevoie sa folosesti tehnica de compresie, insa in momentul in care copilul nu mai mananca si doar se joaca de-a mancatul, poti incepe tehnica.

In momentul in care a terminat de supt din primul san si mai doreste ii poti oferi din celalalt san. Daca incepe sa adoarma datorita fluxului mic de lapte, vei face la fel.

Compresia simuleaza intr-un fel refluxul sau ejectia laptelui matern, daca vrei sa ii spui asa. Ea este necesara atunci cand apar semne ca bebelusul nu primeste suficient lapte, adica ca nu se hraneste suficient, sau la nivelul sanilor mamei. Ea isi poate dovedi utilitatea in urmatoarele situatii:

• bebelusul nu ia suficient in greutate;

• apar colici mult prea dese atunci cand alaptezi copilul;

• sunt necesare alaptari mult prea dese si lungi ;

• sanii durerosi;

• mastita sau blocarea canalelor galactofere (recurenta);

• pentru a incuraja alaptarea chiar si atunci cand copilul vrea sa adoarma la san;

• bebele pare "lenes" in a suge, preferand continuu suzeta, sau biberonul, acolo unde fluxul laptelui este mai usor, si nu depune atata efort pentru a suge.

• tine-l pe bebe intr-o mana cand il alaptezi;

• cu cealalta mana prinde sanul la care este bebele si tine degetele pozitionate in apropierea areolei mamare; apasa usor si vezi daca curge lapte din sanul tau si daca bebelusul doar suge sau chiar bea laptic;

• daca observi ca bebele nu bea, atunci comprima, punand presiune pe san, pentru a forta un pic sau a mentine fluxul de lapte; vei constata ca va incepe sa manance din nou;

• ridica usor presiunea (compresia) de pe san si vezi daca micutul tau bea in continuare si daca laptele curge constant; daca si laptele se opreste odata cu ridicarea compresiei atunci mai incearca o data;

• hraneste-l din sanul respectiv pana cand bebelusul refuza sa mai bea chiar si cu ajutorul compresiei si apoi schimba sanul.

Majoritatea mamelor sunt ingrijorate datorita faptului ca bebelusul lor nu primeste cantitatea necesara de lapte. Mai ales atunci cand sunt pentru prima oara mamici si alapteaza, nu isi dau seama daca bebele suge suficient lapte sau daca reuseste sa asigure ratia de lapte necesara pentru a se satura.

Dupa nastere, in spital, in cazul in care nu apar complicatii, copilul trebuie sa stea impreuna cu mama sa.

Copilul va fi adormit si nu te astepta ca acesta sa te trezeasca atunci cand ii este foame, de aceea din doua in doua ore trebuie sa il trezesti pentru a-l alapta. La inceput il vei hrani cu colostru, prima forma de lapte ce are culoare galbuie si te poti astepta ca bebelusul tau sa scada in greutate, lucru total normal, ce nu are legatura cu alaptarea, atata timp cat copilul nu scade cu 7-10% din greutatea sa, in primele 3-5 zile de la nastere inseamna ca mananca normal.

Pentru a putea asigura ratia de lapte necesara este indicat sa stii cat lapte trebuie sa bea un bebe pe grupe de varsta. In acest fel ti-ai putea estima cam cat anume ar trebui sa pape micutul la o masa si daca este cazul sa iei masuri sau nu. 

Desi pediatrii recomanda alaptatul la san, laptele praf asigura la fel de bine necesarul de substante nutritive in primele 6 luni de viata ale copilului, ceea ce inseamna ca si imediat dupa nastere.

Copiii alaptati la san trebuie hraniti la fiecare 2 sau 3 ore si mananca pana cand se satura. In cazul celor care sunt hraniti la biberon cantitatea recomandata variaza intre 680g-1134g, de 6-8 ori pe zi. Cand alegeti un anumit tip de lapte aveti grija sa fie imbogatit cu fier.

Semne care indica ca sugarul nu primeste suficient lapte

Iti poti da seama daca bebelusul tau mananca normal in functie de numarul de scutece ude. In primele zile, cand laptele este bogat in nutrimente insa sarac in lichide, copilul va uda 1-2 scutece pe zi. In momentul in care cantitatea de lapte creste, numarul de scutece va creste la 3-4 sau maxim 5-6 scutece pe zi.

In al doilea rand poti observa ca micutul tau scade in greutate sau stagneaza. Acesta este un indicator a faptului ca nu papa suficient. Totusi, nu lua in considerare acest criteriu in primele zile dupa nastere, ci abia dupa 2 saptamani. In primele 14 zile de la nastere, bebelusii pierd cam 5-9% din greutatea initiala.

• Atinge-i buzele copilului pentru a-l incuraje sa deschida gura;

• Indreapta mamelonul spre cerul gurii copilului, iar in momentul in care deschide gura, trage-l spre tine pentru a se putea fixa cat mai bine de san;

• Buza de jos trebuie sa se afle la nivelul bazei mamelonului.