Nimeni nu s-a nascut invatat pe lumea aceasta, iar "profesia" de mamica este una dintre putinele care se invata pe parcurs ce este practicata. Nimeni nu te poate invata sa fii mama inainte de a deveni astfel. Totusi, multe tinere mamici se confrunta cu o nesiguranta si fac atacuri de panica la gandul ca nu se vor descurca in cresterea bebelusului.
Desi se spune ca "a fi mama", si tot ce presupune acest lucru, vine in mod firesc la fiecare femeie in parte, in cazul unora dintre ele nu se intampla acest lucru. Multe se impotmolesc inainte de a da piept cu aceasta situatie, iar altele aleg cai care contrasteaza cu dezvoltarea unei legaturi mama-bebelus.
Iata cateva moduri prin care sa capeti mai multa incredere in tine in postura de proaspata mamica!
Petrece cat mai mult timp singura cu bebelusul tau!
Majoritatea proaspetelor mamici cad intr-o capcana frecventa: cheama toate ajutoarele posibile pentru a le sprijini in cresterea bebelusului inca de cand acesta se naste, incat ele aproape ca nu mai au niciun rol, decat sa il hraneasca la san. Daca apelezi la prea mult ajutor, s-ar putea sa nici nu iti mai vezi prea mult bebelusul la fata. De aceea este bine sa participi activ in ingrijirea lui, chiar daca ai parte de ajutoare de nadejde.
Fii prezenta trup si suflet, moment de moment, pentru ca legatura unica care se creeaza intre mama si copil in timp iti va da increderea ca poti practica aceasta "meserie" cu brio. Daca tu nici nu participi la baita micutului tau in primele saptamani de viata ale lui, atunci cand te vei vedea pusa in situatia de a-l spala singur, te vei panica rapid si nu vei stii ce trebuie sa faci. Nu ii lasa pe altii sa iti creasca copilul, ci doar sa te invete anumite lucruri in cresterea lui!
Opreste-te din citit carti despre cum sa cresti copilul!
Majoritatea femeilor incearca sa devina cele mai bune mame cu putinta citind zeci de carti despre cele mai bune metode de ingrijire si crestere ale copilului. Nu este deloc rau la nivel teoretic, pentru ca trebuie sa fii mereu pregatita si sa ai cunostinta despre multe dintre lucrurile care te asteapta in educatia si ingrijirea lui. Insa practic, este mult mai greu de aplicat un program strict, ca la carte, in conditiile in care fiecare copil este o individualitate unica care se devzolta intr-un fel propriu.
Nu uita ca toate mamele dobandesc odata cu bebelusul si un instinct matern care da gres rar! Documentarea indelunga, precum si aplicarea metodelor recomandate de specialisti te impiedica sa actionezi conform instinctelor tale de mama. Mergi si pe mana inctinctelor tale, nu numai a literei de carte. In asta consta frumusetea de a fi mama si cresterea increderii in propriile forte!
Schimba pediatrul, daca este nevoie!
Orice bebelus are un pediatru care are grija sa se dezvolte conform unor parametri optimi, dar si pentru monitorizarea constant a starii de sanatate. Trebuie sa existe o conexiune intre tine si pediatru, in sensul in care trebuie sa ai mare incredere in ceea ce zice, dar pentru asta trebuie ca el sa te convinga ca merita votul tau de incredere.
Daca observi ca pediatrul copilului tau este neglijent, nu ii acorda atentia necesara sau il trateaza cu superficialitate, schimba-l cat mai repede!
Sa spunem ca instinctul tau matern iti spune ca ceva se intampla cu bebelusul tau si ca este bolnavior prin prisma unei anumite simptomatologii, dar la controlul medical pediatrul iti spune ca nu are nimic, este normal sa faca asa la aceasta varsta, fara a-l consulta in prealabil. Intervine aici un conflict intre ceea ce crezi tu si ceea ce spune pediatrul ce-ti provoaca si mai multa nesiguranta cu privire la capacitatatea ta de a fi mama. Trebuie ca pediatrul sa conlucreze cu tine in interesul bebelusului tau si sa fie un sprijin medical adecvat pentru ca tu sa capeti mai multa incredere in tine.
Nu iti compara bebelusul cu alti copii de aceeasi varsta cu el!
Exista o competitie intre proaspete mamici care au copii de aceeasi varsta. Apar comparatii intre nivelurile de dezvoltare ale copiilor care fac ca anumite mame sa fie frustrate si sa se desconsidere din acest rol.
Sa luam un exemplu: daca un copil de cateva luni face cu mana in semn de "la revedere" mai repede decat un altul de aceeasi varsta, mama celui din urma incepe sa se autopersecute spunandu-si ca nu este o mama buna, ca are un copil subdezvoltat etc. Apar frustrarile si neincrederea in capacitatile proprii de a creste un copil.
Majoritatea parintilor uita ca fiecare copil este unic si creste si de dezvolta in moduri diferite. Atata timp cat micutul tau este sanatos, se dezvolta conform parametrilor normali si este fericit, nu trebuie sa iti faci griji!