Iesirea din maternitate

Pana acum te-ai ocupat de alegerea maternitatii, de punerea la punct a detaliilor nasterii, dar iata ca bebele tau s-a nascut si a venit momentul sa parasesti maternitatea. Iata cateva sfaturi si lucruri importante pe care trebuie sa le stii atunci cand iesi pe portile spitalului si iti duci bebele acasa.

Sederea mamei in maternitate variaza in functie de complicatiile care apar la nastere sau nu. In general insa, dupa 3-7 zile de ingrijiri in maternitate, mama si copilul sunt lasati sa plece acasa. Insa nu este indicat sa pleci inainte sa afli tot ce trebuie despre tine si despre bebele tau:

• afla lungimea si greutatea nou-nascutului la nastere si la plecarea din maternitate

• descopera toate detaliile despre alimentatia bebelusului (daca i s-a administrat si alt lapte decat cel matern, daca au fost probleme in alimentatia copilului, orarul meselor, etc.);

• afla ce scor Apgar a obtinut bebelusul in momentul nasterii;

• roaga medicul sau asistentele sa te ajute cu sfaturi pentru a alapta mai repede si mai usor si ce sa faci cand bebele nu vrea sa suga;

• daca copilul a prezentat vreun semn de alarma sau a necesitat manevre de reanimare;

• daca nou-nascutul a primit tratamente medicale si amanunte legate de acestea, eventual daca i s-a administrat vaccinul impotriva hepatitei B si B.C.G. si vitamina D3 (sau D2);

• daca, in timpul in care a stat in spital, copilul a avut infectii si care (infectii stafilococice, respiratorii, diaree, etc.;

• daca a fost supus testelor necesare depistarii mixedemului si/sau fenilcetonurie;

• roaga medicul sa iti ofere un calendar al urmatoarelor consultatii ale copilului;

• afla ce vaccinuri i s-au facut si care sunt urmatoarele in calendar.

• Va cere sfaturi medicului si asistentei de pediatrie in legatura cu: conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tranportul mamei si bebelusului; obietele folosite in ingrijirea copilului acasa; alegerea locului care va deveni camera copilului; alimentatia copilului si despre cum trebuie sa se comporte cu nou-nascutul si mama.

• Va ruga o persoana apropiata (cea mai indicata este mama sotiei) care sa ajute tanara mama.

• Va anula vizitele nepotrivite si prea dese si va realiza un plan al acestora.

• va fi responsabil de aprovizionarea (piata, farmacie etc.) si de rezolvarea problemelor din gospodarie (spalat, curatenie, gatit etc.).

Odata ajunsa acasa cu bebele este timpul pentru integrarea lui in sanul familiei. Fratiorii, in caz ca exista, vor face cunostinta cu noul membru al familiei, iar restul membrilor vor avea delegate sarcini specifice. Nu vor fi saptamani usoare pentru tine, dar cu planul pentru dupa nastere bine pus la punct si cu multa rabdare vei face fata cu brio.

Avand in vedere ca prima luna dupa nastere este cea mai incarcata din viata mamei, devine necesara si prezenta unei a treia persoane pe langa tata si asistenta medicala. Cea mai indicata este bunica, pentru ca este apropiata  de copil si familie si are experienta mai multa decat ceilalti.

Acest ajutor acordat fiilor le da un sentiment ca sunt inca folositori, viata lor devenind mult mai interesanta si mai multumitoare.In plus, iti asigura si tie cate un moment de respiro binevenit.

Dupa ce toata perioada sarcinii ai pregatit copiii pentru venirea noului fratior, este timpul sa le faci cunostinta cu el si sa pui in practica planul. Pentru ceilalti copii aparitia unui fratior sau a unei surioare este o sursa de emotie profunda, de care vrea sa se bucure impreuna cu toti prietenii sai. Daca nou-nascutul este de acelasi sex, copilul se simte superior fata de acesta, iar daca este de sex diferit este cuprins de o teama de necunoscut. Este foarte important pentru copii sa stie ca nu sunt abandonati si ca nu trec pe un plan inferior odata cu aparitia altuia.

Este indicat ca bebelusul sa aiba o camera proprie sau doar cu mama. Daca insa doarme cu ambii parinti, copilului i se va oferi un cos sau  un patut asezat intr-un loc luminat si ferit de curent si umezeala. Sugarul are nevoie de respectarea programului de somn si alimentatie, de liniste si de uniformitate.

Bebelusul se aseaza pe spate sau intr-o parte (recent s-a dovedit ca dormitul pe burta este una dintre cauzele mortii subite) si se va inveli cu o paturica de lana sau bumbac, usoara si de culoare deschisa.

Boneta sau caciulita nu sunt necesare decat daca este frig in camera, iar sacul de dormit se poate folosi dupa 2 luni de viata.

E indicat ca acestea sa se amane vreo 4, 5 zile dupa nastere, indiferent de cat de bine sunt intentionate, deoarece mama si bebelusul trebuie sa se adapteze programului de acasa, diferit de cel din maternitate. Mai mult decat atat, psihicul mamei este labil si ea este suprasolicitata de o sarcina majora in plus.

Nou-nascutul trebuie privit numai de la distanta, nu au voie vizitatorii, nici chiar tatal in prima zi, sa-l ia in brate, sau chiar sa-l atinga. De asemenea trebuie mentinuta linistea in incaperea unde se afla mama si copilul, mai ales in timpul cand bebelusul este alaptat.

Un vechi obicei este ca bunicii sa ofere nepotilor obiecte sau bijuterii de familie, iar sotul sa ofere sotiei bijuterii. Astfel se mentin legaturile intre generatii si se dovedesc sentimentele de afectiune dintre cei doi soti. Vizitatorii obisnuiesc sa aduca flori sau obiecte necesare bebelusului (tetine, obiecte de imbracaminte, sapunuri, perii, etc).

Dupa aproximativ 3 zile de la nastere, daca nu au fost intampinate probleme, mama si copilul sunt externati si ajung in mediul cel mai potrivit adapatarii copilului in zona extrauterina.

Revenirea acasa are o multime de avantaje atat pentru tine, cat si pentru bebelus:

• uniformitatea mediului inconjurator;

• legatura permanenta dintre mama si copil;

• instalarea si reglarea secretiei lactate;

• evitarea infectiilor prin ingrijirea mai atenta a sugarului, etc.

Totusi, trebuie sa fii pregatita ca primele zile, saptamani si chiar luni sa fie cele mai grele, pentru ca a fi parinte nefiind deloc simplu.

Medicul de familie trebuie avertizat de fiecare data cand exista semne ca ceva este in neregula cu cel mic si este necesar ca acesta sa faca consultatii periodice bebelusului pentru:

• stabilirea starii de sanatate;

• verificarii dezvoltarii motorii si psihice;

• verificarea greutatii;

• administrarii diverselor vitamine;

• vaccinuri etc.

Sanatatea copilului este mai presus de orice, de aceea nu ezita sa intrebi pe medic orice va ingrijoreaza, chiar daca pare ridicol si fara importanta. Increderea in medic reprezinta si siguranta copilului tau, de aceea trebuie sa alegi unul in care nu numai pe care trebuie sa te bazezi ca este cel mai bun in a-l ingriji pe bebe, dar pe care sa il poti contacta, fara nicio jena, oricand ai nevoie.

In acest caiet special se noteaza toate indicatiile medicului pediatru si asistentei medicale, cat si intrebarile si nelamuririle mamei.

Pe coperta acestui caiet vor fi notate:

• numele si prenumele copilului;

• data nasterii;

• data ultimei examinari din maternitate;

• modul in care a evoluat sarcina;

• lungimea si greutatea copilului la nastere;

• scorul Apgar;

• numele maternitatii in care a avut loc nasterea;

• data administrarii vaccinelor si a vitaminei D.

Acest caiet este folositor pentru ca inregistreaza toate evenimentele importante pentru copil si pentru parinti (progrese observate:  primul zambet, ziua in care au inceput sa-i apara dintii, cand a mers prima oara, etc.; vaccinele, vitaminele administrate, eventualele internari si probleme de sanatate, recomandarile medicului, etc.).

Medicul copilului trebuie sa-l examineze in mod regulat, stiut fiind faptul ca actionarea precoce asupra celui mai mic semn de boala a copilului poate evita imbolnavirea grava a acestuia.

Aceasta va oferi mamei sfaturile necesare pentru instalarea copilului in familie, alimentatia acestuia, modul de ingrijire, etc.

In afara sfaturilor medicale, asistenta de ocrotire se va ocupa si de invatarea mamelor cu privire la cum sa foloseasca bugetul, cum sa faca modificari in aranjamentul casei, cum sa-si organizeze munca, etc. Tot ea va demonstra (acolo unde este cazul) diverse operatii de ingrijire a bebelusului si va raspunde nelamuririlor tinerei mame.

Trebuie avut in vedere ca organismul mamei a suferit, odata cu nasterea, o schimbare brusca si trebuie, prin urmare, sa li se acorde atat bebelusului cat si ei, o atentie deosebita. Urmeaza asa-zisa perioada de "lacrimi de lauzie", in care mama este foarte sensibila si incepe sa planga din lucruri minore. Este foarte important rolul sotului, tata care trebuie sa inteleaga transformarile din corpul mamei si consecintele acestora.