In cautarea "nasterii perfecte", am trecut printr-o nastere naturala, printr-o cezariana, iar apoi prin NVDC (nastere vaginala dupa cezariana) fara medicatie. Cand eram la prima sarcina, imi facusem o idee despre cum arata nasterea perfecta. Am urmat toate cursurile. Am citit toate cartile. Am practicat meditatia. De fapt, nasterea este foarte diferita de ceea ce auzi la cursuri, de ceea ce citesti in carti si de ceea ce vizualizezi in mintea ta.
In calitate de parinti, invatam sa facem tot ce ne sta in putinta cu darurile ce ne-au fost oferite. Privind inapoi la fiecare dintre cele trei nasteri foarte diferite si pot spune ca ma simt chiar norocoasa pentru ca am experimentat o nastere naturala cu anestezie epidurala, o cezariana si un NVDC fara medicatie. Curajoasa, chiar!
Sunt adesea intrebata: "Care dintre cele trei nasteri a fost cea mai usoara?". Adevarul este ca fiecare travaliu si nastere au fost solicitante emotional si fizic. Fiecare nastere a dus la existenta unui copil frumos si sanatos pentru mine, pe care sa-l iubesc si sa-l pretuiesc pentru tot restul vietii mele. De aceea pot spune ca fiecare nastere a fost perfecta.
Nasterea naturala cu anestezie epidurala
Prima mea nastere a fost indusa la exact 40 de saptamani. Medicul meu pleca in vacanta si m-a incurajat sa-mi fie provocata nasterea. Poti sa-i spui gandire naiva, dar am fost de acord. Corpul meu, insa, nu a reactionat prea bine la medicamentele care induceau travaliul si am fost tintuita la pat. Travaliul a fost intens si, dupa ore intregi de vomitat si plans, am decis sa incercam anestezia epidurala.
Chiar si cu epidurala, am simtit contractiile, dar corpul meu s-a relaxat aproape imediat. Am ajuns in curand la dilatatie 10. Pe masura ce medicamentul isi facea treaba, medicul si sotul meu mi-au tinut genunchii indoiti si mi-au spus cand sa imping. Dilatarea rapida a provocat ruperea, lucru care a dus la necesitatea unor cusaturi imediat dupa nastere.
M-am simtit putin dezamagita pentru ca am avut nevoie de epidurala pentru a-mi calma durerile, dar stiam ca am facut cele mai bune alegeri in conditiile date. Fiica mea s-a nascut la 3,2 kilograme, cu cordonul ombilical infasurat in jurul gatului. Ea avea o culoare albastruie si a primit 2 la scorul Apgar. Cordonul a fost taiat, apoi a fost examinata. Curand scorul Apgar a crescut la 9. Medicul mi-a spus ca daca ea ar fi fost mai mare sau daca nasterea ar fi survenit mai tarziu, ar fi putut aparea mai multe complicatii.
Poate ca inducerea travaliului a fost alegerea potrivita. A doua zi eram acasa. Imi amintesc ca in acea seara, stateam afara, langa piscina, cu noul meu copil in brate, si ma gandeam cat de norocoasa eram sa am aceasta fiinta in viata mea.
Procesul nasterii m-a epuizat fizic, dar m-a si revigorat. Sa dai nastere cu ajutorul unei epidurale este ceva dificil pentru minte si corp, dar totodata plin de satisfactii.
Nasterea prin cezariana
Cel de-al doilea copil a venit pe lume printr-o cezariana de urgenta. Eram in parc si am simtit ca ceva nu este in ordine. Calatoria pana la spital, beep-urile monitoarelor, travaliul indus nereusit, intalnirile cu medicii - toate pareau sa se intample intr-o nebuloasa si am fost infranta. Copilul avea 37 de saptamani si erau semne de pericol, asa ca aveam nevoie de cezariana. M-au dus in sala de operatii si au pus o perdea in dreptul abdomenului meu. Sotul meu statea langa mine, iar eu ascultam discutiile medicilor despre jocurile de baseball ale copiilor lor, in timp ce imi taiau muschii. Nu era tocmai ce imi imaginasem despre "o nastere de vis".
Copilul a venit pe lume cu o greutate de 3,8 kg, dar avea probleme cu respiratia, iar unitatea de terapie intensiva neonatala a lucrat cu el. Dupa ce a fost mutat in sectia de neonatologie, mi-am rugat sotul sa ramana cu copilul nostru. Stiind ca el este acolo m-a facut sa ma simt putin mai bine. Nici macar nu am vazut fata copilului pana la 4 ore dupa nastere. Stateam intinsa in pat, iar lacrimile mi se rostogoleau pe obraji. O asistenta a venit in rezerva mea ca sa ma verifice si mi-a dat o poza cu micutul meu. Atunci si mai multe lacrimi mi s-au rostogolit pe obraji.
Stigmatul unei nasteri prin cezariana este atat de real. Am simtit o povara uriasa, am simtit ca am esuat ca mama pentru ca nu reusisem sa aduc copilul pe lume "in mod corect". Faptul ca nu am putut sa-l alaptez si sa-l tin in brate imediat, m-a facut sa ma simt atat de singura. Apoi m-am uitat la copilul frumos din bratele mele si am stiut ca cezariana fost cea mai buna cale.
In calitate de parinti, luam decizii importante pentru familia noastra. Asigurarea ca vei naste in cel mai bun mod posibil atat pentru mama, cat si pentru copil este importanta. O cezariana este dura pentru minte si corp. Timpul de recuperare a fost un pic mai lung decat la nasterea anterioara, dar usor de gestionat. Nu mi-am putut tine in brate fiica de 3 ani din cauza restrictiilor de greutate.
Mi-a luat un an bun pentru a-mi recastiga forta abdomenului, dar am putut sa-mi alaptez copilul, sa merg pe jos si, in general, sa fiu o mama buna din momentul in care am fost reuniti in camera de recuperare
Nastere naturala dupa cezariana (NVDC), fara medicatie
In timpul celei de-a treia sarcini, medicul ginecolog m-a intrebat daca vreau sa programez o operatie cezariana. Am refuzat deoarece imi explicase deja prin algoritmul sau statistic ca existau mari sanse sa am o nastere vaginala dupa cezariana de succes. Am avut cote mari si mi s-a dat posibilitatea sa incerc.
"Scopul" meu pentru aceasta nastere era sa am un o nastere vaginala, fara medicatie. Citesc, citesc si citesc despre acest subiect si imi alcatuiesc o echipa de suport formata din prieteni si membrii ai familiei. Voiam sa-l simt miscandu-mi coastele in timpul nasterii, pentru ca nu avusesem acea experienta pe care mi-as fi dorit-o.
Contractiile mele au inceput acasa. M-am plimbat prin cartier, am facut un dus si mi-am vopsit unghiile roz. Cand nu am mai putut vorbi din cauza contractiilor, ne-am indreptat spre spital. Imi amintesc ca atunci cand am sosit am fost intrebata nu o data, ci de doua ori, daca vroiam o epidurala. Dar mi-am strans toate puterile de a spune „NICIODATA!”. La scurt timp dupa aceea mi s-a rupt apa si am dat nastere fiului meu la 30 de minute dupa ce am ajuns la spital. El era sanatos si m-am bucurat ca l-am putut naste in mod natural.
Cel mai bun mod de a naste
Adesea mamele spun ca te simti atat de bine dupa o nastere naturala. In general, m-am simtit grozav (si infometata si obosita) dupa fiecare nastere. De fapt, singura diferenta reala a fost propria mea atitudine fata de modul in care mi-am imaginat nasterea in raport cu realitatile. Un NVDC fara medicatie nu a fost mai usor sau mai greu decat o nastere indusa cu o epidurala sau cezariana. Toate acestea au fost la fel de provocatoare si la fel de satisfacatoare. De fapt, fiecare nastere este magica.
Dupa trei nasteri foarte diferite, am ajuns sa inteleg ca nu exista absolut nicio modalitate perfecta de a naste un copil. Toate tipurile de nastere implica planificarea, luarea deciziilor, epuizarea, durerea, foamea si recuperarea. Toate tipurile de nastere necesita forta si credinta ca putem face lucruri dificile. Cel mai important, toate au ca rezultat nasterea miraculoasa a unui copil.
Sursa: parenting.com