Iata cateva practici legate de nastere din jurul lumii:
Olanda
Majoritatea viitoarelor mamici din Olanda nu merg la obstetrician, in schimb medicul local le recomanda o moasa. Medicii nu intervin decat in cazuri in care riscurile sunt mari sau daca apar complicatii in timpul nasterii. Femeile olandeze decid daca vor sa nasca acasa sau la o maternitate. Dar, se pare ca mai mult de jumatate din femei nasc acasa.
De fapt, tuturor viitoarelor mamici li se cere sa ia un kraampakket care include toate proviziile medicale necesare unei nasteri acasa.
Daca alegi sa nu nasti acasa, moasa ta va face o vizita la domiciliu ca sa verifice in ce stadiu se afla nasterea si ca sa estimeze momentul in care trebuie sa mergi la spital.
Daca optezi pentru o nastere la spital, este putin probabil sa ti se faca o anestezie epidurala. Anesteziile epidurale se fac de obicei doar daca momentul nasterii corespunde cu programul de lucru al anestezistului (oamenii glumesc adesea pe tema anesteziei epidurale olandeze de la 9 la 5) sau daca un obstetrician decide ca este necesara o astfel de anestezie. Nasterea normala este idealul pentru cea mai mare parte a femeilor olandeze.
Daca o mama naste devreme in cursul zilei si fara complicatii, ea si copilul pot pleca acasa in 2 ore. Atunci sistemul olandez unic de kraamhulp (ingrijire la domiciliu) este pus in miscare. Timp de sapte zile, o asistenta vine acasa, un beneficiu care este acoprit de asigurare. Asistenta nu numai ca ofera ingrijiri, dar face si curat in casa, gateste si ii instruieste pe parinti predandu-le abilitatile de baza necesare pentru cresterea unui copil.
Obiceiuri locale: O alta indatorire importanta a asistentei este sa se ocupe de musafiri si sa prepare gustarea traditionala prin care se sarbatoreste nasterea: beschuit met muisjes, care se traduce cuvant cu cuvant "biscuiti cu soareci". "Soarecii" sunt de fapt niste bucatele mici cu glazura alba si albastra daca este baiat si alba si roz daca e fata.
Germania
Ca si in Olanda, in Germania, femeile merg la un control prenatal la moasa. De fapt, moasele sunt asa de respectate incat legea spune ca o moasa trebuie sa fie prezenta la fiecare nastere si un medic este optional. Se pare ca nemtoaicele se concentreaza mai mult pe evenimentul in sine decat pe rezultatul final.
Femeile germane care au joburi cu program full-time se simt intotdeauna in siguranta deoarece pana cand decid sa se intoarca la munca locul lor de munca ramane neocupat. De indata ce o femeie ii spune angajatorului ei ca este insarcinata, nu poate fi concediata.
Astfel, in timpul crizelor economice, o sarcina isi poate practic salva jobul. Femeile au voie sa isi ia concediu cu 6 saptamani inainte de termen si li se interzice sa munceasca timp de 8 saptamani dupa nastere si in tot acest timp sunt platite.
Mamele isi iau cateodata pana la 3 ani de concediu fara plata, cel de-al treilea an putand fi luat de oricare dintre parinti oricand.
Obiceiuri locale: Oficiile guvernamentale au o lista cu "nume acceptate" din care parintii trebuie sa aleaga cand il inregistreaza pe copil. In cazul in care vor un nume neobisnuit, ei trebuie sa ofere obligatoriu un motiv pentru care ei considera ca trebuie sa se faca o exceptie in cazul lor.
Politica guvernului este sa actioneze in interesul copilului pentru a evita cazurile in care parinti aleg nume pre diferite care ar putea sa il ridiculizeze.
Japonia si Brazilia
La fel ca femeile olandeze si germane, majoritatea femeilor japoneze se lupta sa nasca fara sa ia calmante. Conform nativilor din Tokyo, aceasta preferinta este legata de perceptia Budista a suferintei: Exista o credinta printre japonezi conform careia durerile din timpul nasterii sunt un fel de test pe care o femeie trebuie sa il treaca pentru a se pregati sa fie mamica.
Aceasta credinta veche de secole inca are o influenta foarte mare desi un numar tot mai mare de medici japonezi recomanda pacientelor anestezia epidurala, spunandu-le ca aceasta procedura creeaza o experienta a nasterii mult mai linistita.
Desi tot mai multe femei incep sa apeleze la aceasta optiune, secole de traditie le impiedica pe multe altele sa ia in considerare o astfel de procedura.
Femeile japoneze nasc in spitale, dar nu se stie sigura daca tatal o va sustine sau daca va fi prezent la nasterera copilului. Tatilor li se permite sa fie prezenti la nastere numai daca au urmat cursuri prenatale impreuna cu viitoarea mama; daca nasterea are loc prin cezariana, trebuie sa astepte in sala de asteptare.
In general, mama sta in spital dupa nastere mai mult decat in Statele Unite de exemplu; daca nasc vaginal, mamele stau minim 5 zile si 10 zile sau mai mult daca nasc prin cezariana.
Obiceiuri locale: Dupa ce pleaca din spital, mama si copilul stau de obicei acasa la parintii mamei timp de o luna sau cateodata si mai mult – conform traditiei, femeile stau in pat cu copilul lor timp de 21 de zile.
In aceasta perioada, prietenii pot sa vina in vizita pentru a-i ura bun venit copilului si pentru a se alatura familiei ca sa manance mancarea cu care sarbatoresc nasterea osekihan (orez rosu cu fasole rosie).
Brazilia
In aceasta tara sud americana, in proportie de 40% se practica cezariana. Iar daca luam in considerare doar clinice private cifrele sunt mai mari. In unele clinici 100% din nasteri au loc prin cezariana. Spitalele private sunt varianta aleasa de un sfert din viitoarele mame din Brazilia si aceste femei provin in mare parte din patura de mijloc si patura superioara a societatii.
Se pare ca medicii prefera sa efectueze operatii de cezariana pentru a obtine o recompensa financiara mai mare. Un alt beneficiu ar fi ca o cezariana dureaza o ora fata de o nastere vaginala lunga, iar multi medici apreciaza timpul pe care il economisesc.
In Brazilia, relatia pacient-medic este foarte puternica – femeile primesc aproape toata informatia de care au nevoie despre nastere de la medicul lor si nu din cursuri prenatale. Daca medicul unei femei sustine efectuarea unei operatii de cezariana, s-ar putea sa fie influentata de parerea medicului.
Lucrurile incep sa se schimbe , cel putin in spitalele de stat, unde guvernul brazilian a impus anumite reguli de reducere a numarului de operatii de cezariana.
Obiceiuri locale: Femeile insarcinate sunt tratate ca niste printese – de exemplu, nu stau la coada niciodata dandu-li-se voie sa intre primele. Imediat dupa plecarea din spital a mamei si a copilului, musafirii vin grupuri grupuri acasa la ei. Musafirii ii dau un cadou copilului si trebuie sa primeasca unul in schimb.
In mod traditional, cadoul este ceva mic cum ar fi o sticla de parfum sau bomboane cu un mesaj de la copil in care se exprima multumiri prietenilor si familiei pentru vizita.
Turcia
Aceasta tara europeana si-a schimbat de curand abordarea asupra nasterii. Cu 20-30 de ani in urma, moasele supravegheau majoritatea nasterilor in Turcia mai ales in zonele rurale. Medicii nu erau prea multi la numar si majoritatea profesau in zonele metropolitane cum ar fi Ankara sau Istanbul.
Dar in urma infiintarii tot mai multor scoli medicale, numarul de medici a crescut si s-a trecut de la moase la medici specializati in obstetrica-ginecologie.
Un numar mai mare de medici a dus la o preferinta crescanda printre turcoaice pentru cezariana. O statistica recenta arata ca 75% din turcoaice opteaza pentru cezariana.
Problema este ca, de cele mai multe ori, femeile nu beneficiaza de anestezie epidurala si de aceea prefera o cezariana in timpul careia li se face o anestezie generala.
Obiceiuri locale: Sarbatorirea evenimentului este amanata in Turcia pana dupa nasterea copilului. Mama si copilul stau acasa in primele 20 de zile. Prietenii vin in vizita si beau o bautura speciala numita lohusa serbeti.
Dupa aceasta perioada, mama si copilul le intorc vizita si primesc o batista cu un ou in ea (pentru un copil sanatos) si bomboane (pentru un copil bine-crescut). De asemenea, freaca faina pe pleoapele copilului si pe par, ceea ce se presupune ca ii da o viata lunga.
Alina Sica
Redactor Copilul.ro