Exista lucruri pe care nu ar trebui sa le spunem copiilor nostri, dar cu siguranta unele dintre ele ne-au scapat macar o data. Cuvintele au o putere mult mai profunda si mai intensa decat credem. Iar atunci cand vin de la mama sau tata pot avea un impact foarte mare asupra copiilor.
Chiar daca ti-au iesit pe gura, nu inseamna ca esti cel mai rau parinte din lume. Important este sa fii constient cand si cum spui anumite lucruri, sa te "prinzi" imediat si sa te corectezi. Incetul cu incetul vei scapa de aceasta tendinta si vei ajunge sa te controlezi. Este nevoie de munca, dar merita.
Cuvintele au o putere enorma, gigantica din punct de vedere emotional si al dezvoltarii cognitive a copiilor. Un studiu realizat dupa o colaborarea intre Harvard si Universitatea Johns Hopkins a stabilit ca expunerea la un limbaj agresiv si abuziv produce modificari in dezvoltarea si aparitia simptomelor psihiatrice in viitor.
Cuvinte de dispret (sau chiar insulte)
Cu siguranta un "nu te prosti" sau ceva de genul acesta ti-a scapat vreodata. Este posibil ca pentru tine sa fie ceva lipsit de importanta, dar pentru micutul tau este altceva. Ceea ce primim de la parinti, mesajele, sarcinile, regulile, le interiorizam intr-un mod uimitor de puternic si, in multe ocazii, le activam la varsta adulta, cand nu au sens.
Copiii sunt copii si nu au capacitatea de a prelucra si de a intelege tonul pe care le spunem ceva. Ei nu au maturitate sau capacitate de a intelege realitatea, ca tu, poate, esti nervos din alte motive, nu din cauza lui.
"Esti foarte delicat / prea sensibil"
Cu aceste cuvinte transmiti un dispret total si absolut pentru sentimentele copiilor. Retine ca ceea ce tie ti se poate parea banal pentru copil poate fi foarte important. Ceea ce pentru tine este doar o jucarie pe care a pierdut-o, pentru el este o comoara, ceva ce si-a dorit si care a disparut.
Copiii invata sa-si cunoasca si sa-si gestioneze emotiile, iar rolul tau este sa-i insotesti si sa-i ghidezi in acest sens, nu sa-i ridiculizezi sau sa ii faci sa se simta rau. Imagineaza-ti ca intr-o zi, cand esti deosebit de trist pentru ceva care ti s-a intamplat, partenerul sau cel mai bun prieten vine si iti spune sa nu mai fii asa pentru ca nu este atat de rau, ca exagerezi. Cum te-ai simti?
"Esti cel mai destept, cel mai amabil, cel mai ..."
Acest lucru pe care il spui cu cele mai bune intentii, poate pentru a consolida respectul de sine al copiilor sau pentru a se simti apreciati, are exact efectul opus pe termen mediu si lung. Ei vor intelege ca trebuie sa indeplineasca acea asteptare si niciodata nu au voie sa esueze.
Rezultatul este ca sunt copii care evita anumite activitati "complexe" pentru a nu risca, pentru a nu esua. Ei sfarsesc creandu-si o zona de confort, pentru ca se tem sa experimenteze. Iar cei mici invata doar daca incearca.
"Nu vrei sa ...?"
Acesta este santajul pe scara larga. Si este ceva ce le scapa parintilor foarte des, mai ales cand sunt depasiti de situatie.
Problema este ca, prin aceasta expresie, copiii invata ca pot modifica comportamentul celorlalti prin constrangere, ca este normal sa solicite schimbari in comportamentul celor din jur.
"Totul-nimic, niciodata-intotdeauna ....
Acesti termeni sunt distorsiuni cognitive, prejudecati ale gandirii, pentru ca nu sunt reale, pentru ca nu exista ceva care sa se intample intotdeauna sau ceva ce sa nu sti niciodata, mai ales in comportamentul copiilor.
Tratam aceste prejudecati ca pe niste filtre si care nu servesc decat sa faca rau celor mici. Cum te-ai simti daca crezi ca partenerul tau NICIODATA nu face nimic pentru tine?
In cazul copiilor, cu acesti termeni, ii etichetezi si ii conditionezi. Cand un micut aude un "Nu asculti niciodata," pe de o parte, el isi vede eforturile subestimate, dupa toate acele momente in care a fost atent. Pe de alta parte, incepe sa creeze o eticheta: parintii mei spun ca nu ma supun, asa ca ... trebuie sa fiu un "copil rau."
Pentru cei mici, mai ales la anumite varste, cum ar fi 3 sau 4 ani, lumea se imparte in doua: ori bun, ori rau, ori frumos, ori urat.
Copiii invata treptat sa-si gestioneze emotiile, sa-si creeze reguli si sa-si faca idei despre lumea din jurul lor, iar cuvintele parintilor contribuie foarte mult la aceasta dezvoltare. Ba mai mult, toate acestea sfarsesc prin a modela stima de sine. De aceea, trebuie sa fim atenti la ceea ce scoatem pe gura. Ceea ce pentru noi poate fi un comentariu banal, isi poate pune amprenta asupra copiilor.