Este clar ca toti parintii doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor si doresc ca acestia sa se dezvolte cu valorile fundamentale pentru viata. Cu toate acestea, uneori, fara sa-si dea seama, ei creeaza un copil supraprotejat. De ce se intampla acest lucru?
Multi parinti ii educa intr-un mod supraprotector pentru a-i impiedica sa sufere si pentru a se asigura ca au tot ce le sta la indemana si ca sunt fericiti, insa supraprotectia este o greseala. Motivul principal este ca nu le permite copiilor sa se dezvolte si sa invete sa faca lucrurile pe cont propriu, sa isi depaseasca propriile dificultati. Toti parintii sunt supraprotectori la un moment dat si, intr-o anumita masura, este normal, este un instinct prin care incerci sa feresti copiii de suferinta. Dar daca devine o rutina in educatia copiilor nostri, s-ar putea sa ajungi sa le faci rau.
„Copiii de 2 si 3 ani incep sa puna bazele lumii emotionale si multi dintre ei nu au inceput inca sa interactioneze cu alti copii, nici macar sa se joace”.
Din pacate, copilul supraprotejat este foarte des intalnit in zilele noastre, la fel cum vedem parinti care isi insotesc copiii aproape mari la centrele de studiu, iar acestia din urma apeleaza la parinti atunci cand apare cea mai mica problema. La aceasta varsta, ei aproape ca au devenit adulti. Acesta este un adevarat pericol.
Cum poti evita sa cresti un copil supraprotejat? Sfaturi pentru parinti
Principala problema a multor parinti care se comporta intr-un mod supraprotector este ca nu sunt constienti de avantajele pe care le are copilul de a face lucruri fara ajutor. Atunci cand copilul iti cere ajutorul, principalul lucru este sa-i oferi sugestii cu care sa rezolve problema cu propriile resurse. Este logic ca copilul va face greseli, dar sa nu te grabesti sa im impiedici sa le faca. Ideal este sa-l faci sa vada ca incetul cu incetul realizeaza lucruri. Bineinteles, este nevoie de timp in acest moment.
De asemenea, este o idee buna sa explici copilului motivul pentru care facem ceea ce facem, astfel incat sa poata actiona singur chiar si atunci cand nu exista un adult langa el care sa ii explice cum sa o faca. Poti incepe cu gesturi simple, cum ar fi aranjarea mesei, strangerea mesei, implicarea lor in cele mai simple treburi casnice, in propriile obiceiuri de igiena etc.
Care este limita: rasfat sau protectie?
Asa cum am subliniat mai sus, nu poti confunda grija si manifestarea iubirii fata de copilul tau cu supraprotectia. Stabileste niste criterii. Ceea ce isi doresc majoritatea parintilor este ca copilul lor sa se dezvolte prin invatarea unui set de valori care il vor ajuta sa creasca ca persoana.
Ceea ce are nevoie un copil la o varsta atat de frageda este ca familia si mediul sau apropiat sa fie cat mai asemanatoare cu ceea ce va gasi intr-o zi, cand va iesi in lume. Adica sa invete treptat sa fie independent, sa traga concluzii si sa stie ce trebuie sa faca in orice moment, desi fara reguli stabilite.
Adica sa vorbesti cu copilul tau, sa incerci sa il intelegi, sa vrei sa ii asculti problemele, indoielile, plangerile, sa cautati impreuna solutii, sa vorbiti impreuna in loc sa va certati, sa vorbiti calm in loc sa tipati, sa ii explicati cu blandete de ce a gresit. Asta nu inseamna sa cresti un copil supraprotejat, ci sa il educi.
FOTO: freepik.com