Nimeni nu este lipsit de greseala, nici macar cei mai buni parinti. A gresi este omeneste, chiar daca sentimentul de vina ne copleseste atunci cand gresim fata de propriii copii. Se intampla de multe ori sa ne pierdem rabdarea, sa ridicam tonul la ei, sa ii certam desi nu meritau si apoi sa ne simtim vinovati fata de ei. Atunci cand se intampla acest lucru, conteaza enorm sa ne recunoastem greseala si sa le cerem iertare copiilor daca am avut un comportament gresit fata de ei. Este foarte important pentru relatia dintre noi si ei si ii ajuta ca, la randul lor, sa recunoasca si sa isi asume atunci cand gresesc.
Atunci cand tipam la copii, cand ii repezim sau ii certam dintr-un motiv sau altul, nu facem decat sa ne indepartam de ei. Micutii sufera, iar relatia se erodeaza putin cate putin; noi ne simtim coplesiti de vina si ne promitem ca nu vom mai face niciodata acest lucru. Poate chiar ne amintim de perioada cand eram copii si parintii nostri tipau la noi, facandu-ne sa ne simtim prost si intelegem ce este in sufletul copiilor nostri cand aplicam acelasi tratament. Vestea buna este ca aceste situatii se pot repara, daca parintele este dispus sa lase de la el si sa ii prezinte scuze copilului.
Multi parinti au preconceptia gresita conform careia „eu sunt adultul, eu am intotdeauna dreptate, nu o sa ma umilesc in fata copilului”. Psihologii spun insa ca a-ti recunoaste greseala si a-i cere scuze copilului nu este o dovada de slabiciune si de umilinta, dimpotriva. Ii preda copilului o lectie importanta: ii transmite mesajul ca este respectat, ca am inteles ca l-am facut sa se simta prost si nu ne dorim sa se mai intample acest lucru. In plus, le predam o lectie importanta despre asumare, pe care ne dorim ca si ei sa o invete.
Ce sa le spunem copiilor atunci cand gresim fata de ei
Le putem explica micutilor ca ne pare rau ca ne-am infuriat si ca am strigat la ei. Nu va temeti ca va pierdeti autoritatea in fata lor, pentru nu ca nu se va intampla acest lucru. Dupa ce v-ati calmat, discutati despre situatia care a dus la conflictul verbal si incercati sa gasiti solutii pentru ce ati putea face diferit data viitoare. Asumati-va greselile si incercati sa ii explicati copilului ce anume v-a provocat acea reactie, insa fara sa dati vina pe el.
De exemplu, daca ati strigat la el sa isi duca hainele murdare la cos, ii puteti spune: „Imi pare rau ca m-am enervat si am ridicat tonul la tine. Iti spusesem deja de cateva ori sa duci hainele la cosul de rufe si nu ai facut-o. Hai sa vedem ce putem face data viitoare pentru a evita astfel de situatii!”. Discutia trebuie sa fie una constructiva, de la egal la egal, asadar evitati formularile invinuitoare precum „din cauza ta”, „daca ti-ai fi dus hainele din prima, nu as fi tipat la tine”, „tu m-ai facut sa tip” etc.
Este posibil ca micutii sa vina cu solutii ingenioase cu privire la cum puteti rezolva astfel de situatii pe viitor, pentru ca lucrurile sa nu mai escaladeze si sa nu mai ajungeti sa va enervati.
Nu uitati, copiii nu sunt vinovati pentru ca noi suntem tensionati, obositi, frustrati si ne pierdem rabdarea repede. Iar a le spune „iarta-ma, am gresit!” nu este o dovada de slabiciune, ci le transmite un mesaj important: anume acela ca sunt iubiti, sunt respectati, ne pasa de sentimentele lor, nu vrem sa ii ranim si ne asumam de fiecare data responsabilitatea pentru lucrurile pe care le facem.
FOTO: Freepik