Adelina a gresit. A facut ceva si a spus ceva ce a dus la supararea parintilor ei. Adelina are 6 ani, doar 6 ani.
Cei dragi reactioneaza prin tacere, chip schimbat si mohorat, vorbe pline de repros, pedepsirea copilei, mentinutul pedepsei si nevorbit ulterior cu ea ca sa ii explice lucruri ca ea sa iasa din aceasta situatie cu o intelegere clara si cu resurse personale ca pe viitor sa stie cum sa procedeze dar si sa faca fata emotional supararii adultilor. Parintii nu ii vorbesc Adelinei toata ziua.
Seara la culcare, raceala lor se transmite din fiecare celula spre celulele fetitei. Adelina adoarme trista, plansa si cu sufletul greu, convinsa fiind ca ei au dreptate, doar sunt adulti, sunt cei de la care ea invata ce e cu lumea in care a venit si ei nu au cum sa greseasca. “Daca cineva a gresit, sunt eu”, isi spune copila. Iertarea Adelinei vine, asa, de la sine cumva, trecand zilele si luandu-se cu alte vorbe si fapte ale vietii curente.
Chipul parintilor incepe sa se destinda iar ea deduce ca ei nu mai sunt asa suparati pe ea, deci a scapat. Asa invata micuta Adelina faptul ca ea este o persoana care o cam face lata uneori si ceva din ce spune sau face aduce suparare sau suferinta celor dragi. Invata ea usor iertarea de sine?
Ca orice obicei, si iertarea se invata de la cineva. Nu ne nastem cu instinctul de a ierta pentru ca nu ne nastem cu constiinta ca am gresi ceva pentru care sa iertam sau sa ne iertam. Noi ca si copii, actionam pur si simplu asa cum simtim, sub nicio forma nu dorim sa ranim sau suparam pe cei care ne iubesc si au grija de noi. Dar invatam rapid ca nu este chiar asa si vorbe sau mici fapte aparent inofensive atrag dupa ele durerea supararii celor dragi.
Peste ani si ani, Adelina devine un “people pleaser” si nu doar atat. Durerea aceea simtita candva la 6 ani o vrea cat mai departe de ea.
Asa incepe sa isi construiasca ziduri si programe in cap pentru a se apara in caz ca iar “o face lata” cu ceva din ce zice sau face sau din contra, se mira ce sa faca spre a face pe plac celor din jur, spre a dovedi ca este un om bun care nu face rau si nu aduce suferinta. Iar toate acestea pentru ca in mintea ei s-a creat o confuzie care o tine captiva ca intr-o colivie.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO.