Cand copiii plang sau sunt suparati, chiar daca motivul este banal, incearca sa fii empatic si sa-i validezi emotiile, nu sa i le reprimi. Indiferent de motivul pentru care copilul pange sau de varsta pe care o are, copilul nu trebuie sa auda niciodata fraze precum “Nu mai plange ca nu s-a intamplat nimic”, “Esti mare acum, nu trebuie sa mai plangi” si multe altele. Toate aceste fraze ii transmit copilului ca tristetea nu este un sentiment bun si va incerca sa si-l reprime chiar si la varste adulte.
Folosind aceste fraze nu faci altceva decat sa ii invalidezi si sa-i minimalizezi emotiile. Acest comportament va duce ca la maturitate copilul sa se transforme intr-un adult cu o inteligenta emotionala slab dezvoltata.
Ce trebuie sa faci? Sa il asculti si sa afli care este motivul care l-a facut sa sufere, chiar daca tu crezi ca stii asta deja. Este important sa intelegi toate emotiile pe care copilul le are, sa le accepti si sa il inveti si pe el cum sa le accepte si cum sa le gestioneze.
Cum trebuie sa reactionezi in momentul in care copilul plange
1. Inlocuieste “Nu mai plange” cu „Inteleg ca esti suparat”
Imagineaza-ti cum te-ai simti tu daca in timp ce plangi ti s-ar spune “Nu mai plange ca nu ai de ce”. Tu ai nevoie de cineva care sa te aline si sa te asculte, nu care sa-ti spuna sa nu mai plangi. Copilul are nevoie de acelasi lucru. Trebuie sa stie ca esti acolo pentru el, ca ii intelegi sentimentele si ca ii alini durerea.
Prin urmare nu-I spune “Nu plange!”, in schimb ii poti spune “Dragule, inteleg ca plangi si esti suparat, dar nu ne permitem sa cumparam acum jucaria aceea/dar nu te-ai ranit in timp ce ai cazut etc”.
2. Inlocuieste “Nu s-a intamplat nimic” cu “Inteleg ce simti. Ce ai vrea sa facem?”
Cand pierdem pe cineva sau ceva valoros suntem coplesiti de un sentiment de tristete imens. In cazul nostru, al adultilor poate fi vorba de moartea cuiva drag, de o despartire, de locul de munca sau un obiect foarte valoros. In schimb, aceleasi sentimente le experiemteaza si copiii in momentul in care exista schimbari in viata lor, chiar daca pentru tine par neimportante. Poate fi vorba de demisia unui profesor care a fost inlocuit de un altul, de mutarea intr-un alt oras a unui prieten sau de pierderea jucariei favorite. In aceste moment nu trebuie sa-I spui “Nu mai plange, ca nu s-a intamplat nimic grav”, ci spuinei “Inteleg ca este dureros pentru tine. Ce ai vrea sa facem ca sa te simti mai bine? Am putea sa-i trimitem o felicitare sau sa-l sunam (daca este vorba despre plecarea unui prieten)”.
3. Inlocuieste “Plansul si frica sunt pentru lasi sau esti prea mare sa plangi” cu “Ce te-ar ajuta sa scapi de aceasta teama?”
Imagineaza-ti care este frica ta cea mai mare, care te blocheaza si ca te afli in fata ei, iar cineva iti spune. “Esti un las, nu trebuie sa-ti fie frica”. Ei bine, acelasi lucru se intampla si in cazul copiilor. Pentru ei, un lucru neinsemnat in opinia noastra, este foarte important si constituie o teama reala. Iar negarea acestor temeri nu face decat as le amplifice. In schimb, le poti spune: “ Inteleg ca iti este frica. De ce ai avea nevoie pentru a iesi din aceasta situatie?/ Vrei sa raman cu tine?”.
4. Nu ii spune “Nu mai plange, nu ai de ce sa fii suparat” ci “Vad ca esti suparat/furios, vrei sa vorbim despre asta?”
Si noi, adultii, avem momente in care ne simtim frustrati si iritati. Si exista si un motiv in spatele acestor sentimente. De multe ori, cand vine vorba despre sentimentele copiilor, acestea nu sunt luate in serios sau sunt minimalizate de adulti. In realitate insa, pentru copii, sunt la fel de intense si suparatoare cum sunt pentru noi. Prin urmare, sa-i spui copilului ca nu are motive sa se simta asa, este total gresit. In schimb il poti intreba ce simte, care este motivul pentru care este suparat si ce l-ar putea ajuta sa treaca peste. Uneori nu are nevoie decat de o repriza de plans pentru a se descarca si linisti. Alteori au nevoie si ca tu sa fii acolo si sa vorbiti despre situatia respectiva sau doar sa-l tii in brate pana se linisteste.
In concluzie, atunci cand copilul plange trebuie sa stie ca suntem alaturi de el pentru a-l ajuta. Iar noi trebuie sa ne asiguram ca intelegem cu adevarat ce simte si care este situatia prin care trece pentru a-l ajuta sa o depaseasca usor, fara a apela la reprimarea emotiilor.
Sursa foto: pexels.com