In intreaga lume, parintii vorbesc altfel cu copiii decat cu adultii. Cand vorbesc cu copiii lor mici, parintii schimba modul de comunicare, vorbind pe „limba lor”. Adica o forma de vorbire specifica spectacolelor, cu pauze lungi si un roller-coaster de tonalitati schimbatoare.
De exemplu, gandeste-te la ritmul ascendent al vocii tale spre finalul unei intrebari ("Vrei sa mergi astazi in parc?"). Exprimarea este mult mai dramatica atunci cand ne adresam copiilor mici decat adultilor.
Parintii se simt un pic stupizi, atunci cand vorbesc pe limba bebelusilor, dar nu ar trebui. Nu numai ca cei mici prefera sa asculte aceste tonalitati exagerate, dar, de asemenea, in felul acesta ei invata mai usor cuvinte noi. Prin evidentierea structurii discursului, cum ar fi diferentele dintre vocalele "a" si "o", vorbitul pe limba bebelusilor ii ajuta pe acestia din urma sa traduca un torent de sunete in unitati de limbaj care au sens.
Desi oamenii de stiinta stiu foarte multe despre schimbarile de ritm si frecventa in vorbirea sugestiva, stim destul de putine despre rolul timbrului sau culoarea tonului, care includ respiratia, asprimea si nazalitatea dintr-o voce.
Timbrul unui instrument (fie ascutit, cald sau nazal) ne afecteaza clar modul in care traim muzica, dar rolul sau in limbaj este mai putin evident. Cand cercetatorii Elise Piazza, Marius Catalin Iordan si Casey Lew-Williams de la Institutul de Neurostiinte din cadrul Unversitatii Princeton, au studiat culoarea tonalitatilor celor care vorbesc pe limba bebelusilor, au facut niste descoperiri surprinzatoare. Mamele isi schimba total timbrul atunci cand vorbesc cu bebelusii. Aproape ca si cum si-ar transforma vocea intr-un alt instrument atunci cand ii abordeaza pe acesti micuti ascultatori.
Timbrul este o caracteristica acustica complexa care ne ajuta sa distingem amprentele unice ale sunetelor din jurul nostru. De exemplu, vocea matasoasa a lui Barry White suna diferit de cea grava a lui Leonard Cohen, chiar daca amandoi canta aceeasi nota. Contorsionarea formei tractului vocal (care se intinde de la corzile vocale pana la buze) are ca rezultat rezonante diferite, permitand actorilor sa joace roluri diferite si artistilor vocali sa-si schimbe complet timbrul.
Atunci cand auzim o orchestra, toate instrumentele canta pe aceeasi frecventa (440 hertz), dar putem totusi sa auzim timbrele lor distincte: putem distinge flautul, contrabasul, suavele instrumente cu corzi etc. De indata ce auzim un fragment dintr-o melodie, putem spune cu usurinta daca este vorba de muzica clasica, rock sau country, in principal datorita instrumentatiei folosite sau a colectiei timbrelor sonore.
Deoarece timbrul se refera la o colectie mai complexa de caracteristici decat frecventa, ritmul sau volumul, este mai putin inteles. Dar stim ca timbrul ofera un indicator important pentru diferite surse de sunet, ajutandu-ne astfel sa identificam oamenii, animalele si obiectele pe baza amprentelor lor auditive caracteristice.
Deci cercetatorii s-au intrebat daca mamele ar putea, in mod inconstient, sa-si schimbe total amprentele vocale atunci cand vorbesc cu copiii lor. Probabil ca fac acest lucru pentru a semnaliza ca urmeaza o parte importanta a discursului, ceea este relevant pentru invatare.
Intr-un nou studiu publicat in "Current Biology", cercetatorii de la Institutul de Neurostiinte din cadrul Unversitatii Princeton au raportat pentru prima data ca mamele isi schimba cu totul timbrul vocal atunci cand vorbesc cu bebelusii lor.
In laboratorul pentru bebelusi de la Universitatea Princeton, unde cercetatorii studiaza modul in care invata copiii, au fost inregistrate mai multe mame, vorbitoare de limba engleza, in timp ce se jucau si le citeau bebelusilor lor, cu varste cuprinse intre 7 si 12 luni, discutand in acelasi timp cu un cercetator adult.
Apoi, cercetatorii de la Princeton au venit cu o formula matematica pentru amprenta timbrului fiecarei mame si au constatat ca discursurile indreptate spre adulti si sugari au avut amprente diferite in mod constant.
Mai exact, cercetatorii au reusit sa invete un software de inteligenta artificiala sa distinga discursul indrumat spre copii, de cel indreptat spre adulti. Si ei au reusit sa faca acest lucru chiar si atunci cand software-ului i s-a pus la dispozitie doar o secunda dintr-o conversatie.
Intr-un al doilea esantion au fost selectate mame care nu vorbeau limba engleza. Si in acest caz cercetatorii au fost surprinsi sa constate ca schimbarea de timbru a fost, de asemenea, foarte consistenta in noua limbi diferite (spaniola, franceza, rusa, poloneza, maghiara, germana, ebraica, mandarina si cantoneza).
Acest lucru sugereaza ca aceste schimbari de timbru pot reprezenta o forma universala de comunicare cu sugarii.
Capacitatea de a identifica vorbitul pe limba bebelusilor in mai multe limbi, ar putea sa ne ofere informatii bogate despre cantitatea si tipul de limbi, pe care copiii le aud acasa si la gradinita (de exemplu, surprinderea unei conversatii dintre doi adulti fata de discursul indreptat spre ei) in diferite medii culturale. Acest lucru ar putea ajuta cercetatorii si educatorii sa anticipeze si sa imbunatateasca rezultatele copilului in ceea ce priveste vocabularul si succesul la scoala.
Acest cadru de analiza ar putea, de asemenea, sa conduca la noi cai de cercetare privind modul in care vorbitorii isi ajusteaza timbrul atunci cand vorbesc, de exemplu, cu prietenii, sefii si partenerii de viata.
Deoarece mamelor care au participat la acest studiu nu li s-a spus in mod specific ca le sunt urmarite proprietatile acustice – ele au folosit aceste schimbari de timbru cat se poate de natural si, eventual, inconstient.
Si avand in vedere gradul de generalizare a schimbarii timbrului in grupuri diferite, este posibil ca aceasta schimbare de timbru sa fie un indiciu important, folosit pentru a capta atentia copiilor si a-i ajuta sa invete limba.