Urmele pe care le lasa lipsa de iubire in sufletul unui copil

Niciun parinte nu ar recunoaste de bunavoie ca nu-si iubeste copilul. Cu toate acestea, adevarul este ca se intampla mai des decat credem.

De cele mai multe ori este vorba despre copii nedoriti sau despre copii care au ajuns intr-un moment foarte dificil pentru parinti. Exista si cazuri in care parintii si-au dorit copiii, dar simt cumva ca li s-a furat viata si sfarsesc prin a ineca dragostea pe care o simteau candva.

In ambele cazuri, rezultatul este acelasi: sunt incapabili sa-si iubeasca copiii pe deplin si neconditionat. Problema este ca aceasta lipsa de iubire nu se manifesta doar prin absenta sarutarilor, imbratisarilor si mangaierilor, ci ii marcheaza profund pe cei mici.

La varsta lor frageda, copiii nu sunt capabili sa inteleaga motivele pentru care nu sunt iubiti, dar sunt suficient de inteligenti pentru a observa respingerea parintilor lor. Acest lucru nu numai ca ii face sa se simta prost, dar le poate afecta dezvoltarea emotionala si poate crea un precedent negativ pentru modul in care se apreciaza pe ei insisi si modul in care se raporteaza la ceilalti.

Un copil care nu este iubit va face tot ce-i sta in putinta pentru a castiga inima parintilor sai. Atunci cand nu reuseste sa faca acest lucru, se simte vinovat, deoarece crede ca responsabilitatea ii apartine.

In plus, este probabil sa dezvolte neputinta invatata, deoarece va avea sentimentul ca, indiferent ce face, va obtine mereu acelasi rezultat. Cel mai rau este ca acest sentiment de respingere se va imprima in creierul sau, lasand o amprenta care va influenta modul in care se percepe pe sine si lumea, dar pentru ca nu are inca abilitatile necesare pentru a-si exprima durerea, consecintele acestei respingeri se reflecta adesea in comportamentul sau.

Iata cateva dintre principalele semne revelatoare ale unui copil care nu se simte sau nu s-a simtit niciodata iubit de parintii sai.

Atunci cand un copil creste simtindu-se iubit, se simte in siguranta, deoarece are incredere in parintii sai si stie ca acestia il vor proteja in orice moment. Pe de alta parte, un copil care nu se simte iubit percepe adesea lumea ca pe un loc amenintator si nesigur.

In aceste cazuri, este normal ca ei sa se simta singuri, lipsiti de aparare, sa se teama de mediul inconjurator si chiar de oamenii din jurul lor. Problema este ca acestia intra intr-un cerc vicios, deoarece cu cat se tem mai mult, cu atat se simt mai singuri, ceea ce le intareste sentimentul de lipsa de iubire si nesiguranta si incurajeaza aparitia fricilor si a fobiilor.

Un copil care a incercat totul pentru a castiga dragostea parintilor sai, dar fara succes, este putin probabil sa stie cum sa reactioneze la situatiile de zi cu zi. Orice ar face, constata ca rezultatul este intotdeauna acelasi, asa ca nu are modele de comportament prestabilite si actioneaza impulsiv. In cele din urma, aceasta impulsivitate devine norma. Semnele de anxietate sunt, de asemenea, frecvente, dezvaluind o dorinta de a anticipa ce se va intampla a doua zi.

Sentimentul de respingere nu este niciodata placut, iar daca respingerea vine din partea parintilor, impactul emotional este si mai mare. De aceea, este obisnuit ca un copil care nu se simte iubit sa se simta trist, sa nu aiba entuziasm pentru noi aventuri si sa nu fie interesat sa impartaseasca activitatile familiei.

Neputand gasi o explicatie pentru respingerea parintilor, este normal ca ei sa se retraga in ei insisi si sa creeze un fel de bariera protectoare pentru a se proteja de mediul inconjurator, care devine un fel de "bariera".

Lipsa de concentrare este un alt semn frecvent intalnit la copiii care nu se simt iubiti. Este normal ca un copil care se simte respins de parinti sa intampine dificultati in a se concentra asupra activitatilor pentru o perioada lunga de timp. Lipsa de motivatie si de interes pentru a invata sau a se bucura de lucruri noi este adesea declansatorul. Rezultatul? Probleme de concentrare care pot duce, in cele din urma, la dificultati academice si performante scolare slabe.

Atunci cand un copil nu se simte iubit de parintii sai va incerca sa caute aceasta iubire in orice mod. Prin urmare, este normal ca ei sa faca tot posibilul pentru a atrage atentia in incercarea de a simti ca parintii lor le acorda atentie, chiar si numai pentru o clipa.

Se intampla frecvent ca acestia sa isi exacerbeze comportamentul inadecvat, sa se comporte necorespunzator sau sa isi exagereze emotiile. Cu toate acestea, in unele cazuri, el poate incerca sa atraga atentia prin comportamente regresive, pierzand unele dintre abilitatile pe care le-a dobandit, de exemplu, facand din nou pipi in pat, cand a obtinut deja controlul sfincterului.

Insa, dincolo de consecintele pe termen scurt pe care lipsa de iubire le poate avea asupra copiilor, cel mai grav este ca acesti copii vor creste fara sa stie ce este dragostea, astfel ca nu vor invata sa ii iubeasca pe ceilalti intr-un mod sanatos si vor deveni persoane care vor avea dificultati in a iubi.

Pe termen lung, vor fi adulti neincrezatori, inchisi in ei insisi, cu dificultati in a relationa deschis cu ceilalti si in a exprima sincer ceea ce gandesc sau doresc, vor deveni probabil persoane distante si reci, care evita sa se implice emotional cu cei din jur. De fapt, uneori pot repeta comportamentul parintilor lor si pot fi foarte cruzi cu cei care ii iubesc din simplul motiv ca nu au invatat cum sa iubeasca, nimeni nu i-a invatat cum sa iubeasca alti oameni si, prin urmare, nu stiu cum sa se conecteze cu ceilalti.