Cei mai multi dintre adultii care sunt acum parinti isi amintesc cu siguranta acele momente cand erau trimisi la „coltul rusinos” la gradinita si chiar la scoala. Multi dintre parintii si educatorii lor aplicau aceasta metoda si acasa, atunci cand copilul facea ceva gresit. Si toti cei care isi amintesc acele momente, probabil ca simt si acum fiori pe sira spinarii. Anii au trecut, iar „coltul rusinos” s-a transformat in „coltul gandirii”, o metoda de disciplinare cu pretentii moderne. In realitate insa, diferentele nu sunt foarte mari. Coltul gandirii nu este tocmai o metoda sanatoasa si eficienta de educatie, efectele asupra copilului fiind umilitoare si dureroase.
Practic, coltul gandirii este un loc (poate fi in coltul camerei sau pe un scaun) unde copiii sunt trimisi sa reflecteze asupra a ceea ce au facut si sa isi schimbe comportamentul. Este tot o forma de pedeapsa, care nu are deloc conotatii pozitive. Copilul nu se bucura de respect, empatie si dragoste atunci cand este izolat dintr-o activitate si trimis sa isi rezolve conflictele interioare.
Ce este in mintea copilului atunci cand este pus la colt
In primul rand, copiii au tot timpul nevoie sa stie ca apartin unui grup, fie el familia, clasa de la gradinita sau de la scoala, grupul de copii din parc etc. Astfel, ei simt ca nevoile lor sunt ascultate si indeplinite, contribuie la activitate, sunt apreciati si au un rol important. Orice fiinta umana, indiferent de varsta, are astfel de nevoi. Tuturor ne place sa fim iubiti, acceptati, pretuiti si de ajutor.
Cand aceste nevoi ne sunt indeplinite, ne simtim motivati sa continuam. Iar atunci cand gresim, este mai usor sa indreptam lucrurile daca avem parte de ajutor, intelegere si sustinere, decat daca am fi lasati pe cont propriu.
Atunci cand trimitem copilul in coltul gandirii, il privam de indrumare, de ajutor, de intelegerea de care are atata nevoie atunci cand a gresit. Excluderea din grup sau din activitate ii provoaca copilului umilinta si rusine, ii afecteaza stima de sine si ii ignora complet sentimentele.
Mesajul care ajunge la el este: „stai singur cat timp esti trist/furios/frustrat si nu te apropia de nimeni!”. Copilul intelege ca trebuie sa-si schimbe comportamentul pentru a fi din nou acceptat si iubit.
In plus, avem pretentia ca el sa reflecteze asupra a ceea ce a facut, dar de cele mai multe ori copilul nu stie ce a gresit, pentru ca nu i se explica. El nu are aceleasi instrumente cognitive precum noi, adultii, si nu stie sa rezolve conflictele interioare sau exterioare fara ajutor.
Asadar, coltul gandirii nu rezolva problema, dimpotriva: o adanceste si mai tare, copilul ajungand sa experimenteze sentimente negative precum: furie, razvratire, razbunare, ura, frustrare, lasitate, rusine etc.
Cum gestionam comportamentele negative ale copiilor, fara sa apelam la coltul gandirii
In primul rand, toti parintii trebuie sa stie ca nu exista copii rai. Copiii pot fi neiubiti, neintelesi, iar aceste lucruri determina comportamente negative pe care trebuie sa stim cum sa le gestionam.
Un copil care loveste, musca, tipa, nu este un copil rau, ci un copil care are nevoie de atentie si nu stie cum sa o ceara. Incercati sa aflati ce este in sufletul lor in acele momente, iar raspunsurile s-ar putea sa va surprinda. De multe ori, copiii care se manifesta astfel au nevoie de o imbratisare, nu sa fie trimisi la coltul gandirii.
Iata ce poti face pentru a depasi conflictele, fara a-l face pe copil sa se simta umiliti sau exclusi:
Ajuta-l sa-si exprime emotiile. Copiii sunt impulsivi si reactioneaza ca atare pentru ca nu stiu sa isi gestioneze emotiile, nu au filtrele pe care le avem noi, adultii. Atunci cand copilul este furios, stai la nivelul lui, imbratiseaza-l si incearca sa intelegi ce il supara. Empatia si rabdarea sunt cheile pentru rezolvarea conflictelor emotionale ale copiilor. Ajuta-l sa exprime ce simte si sa se simta in siguranta facand acest lucru, nu sa isi inhibe frustrarile.
Ajuta-l sa se linisteasca. Inainte de a gasi o solutie pentru ce s-a intamplat, este important ca micutul sa isi recapete calmul. Faceti din asta o prioritate si fiti alaturi de el pana cand se linisteste, dupa care puteti incepe sa cautati solutii pentru problema.
Greseala este sursa de invatare. Expresia „a invata din greseli” este cat se poate de potrivita in cazul copiilor. Greselile ar trebui privite ca o oportunitate de invatare si copilul ar trebui sa stie ca putem gasi solutii pentru orice eroare. Copilul va invata sa fie responsabil, sa isi asume consecintele pentru faptele lui si trebuie inconjurat cu empatie si respect din partea noastra pe tot parcursul procesului.
FOTO: Freepik.com