"Copiii au cea mai mare nevoie de atentia si afectiunea noastra atunci cand actiunile lor merita cel mai putin” (Aletha Solter). Aceasta fraza rezuma in cateva cuvinte un intreg tratat de educatie a copiilor. Ca parinti, ne complicam viata cautand cercetari, studii, proiecte (care sunt, de asemenea, necesare, dar fara a renunta la reflectarea bunului simt) ... incercand sa ne intelegem copiii si comportamentele, ignorand insa cele mai simple metode.
Fiecare comportament urat al unui copil are in spate un sentiment care il frustreaza, iar responsabilitatea unui adult este aceea de a-l intelege si de-ai oferi afectiunea de care are nevoie. Minciunile, agresivitatea, lipsa controlului sunt doar semnale de fum, focul este inauntru.
Nu exista orientari educationale universal valabile
Nu exista copii care cresc la fel in acelasi mediu. Cel mult exista „potiuni” care, atunci cand sunt bine administrate, pot avea un efect atunci cand educam. stim bine ca potiunile contin ingrediente secrete care, atunci cand sunt amestecate corect, pot face vraji.
Dintre ingredientele acestea, exista 4 esentiale: dragostea, acceptarea, rabdarea si perseverenta... si apoi orice altceva, in functie de copilul pe care il avem in fata cu acea incredibila variabilitate a temperamentelor si a circumstantelor istoriei lor personale si familia.
Conform psihologului spaniol Laurei Díaz, principiile educatiei constiente sunt:
- Parintii constienti satisfac nevoile copiilor lor de contact fizic si stiu ca nu ii vor rasfata astfel.
- Parintii constienti accepta intreaga gama de emotii a copiilor lor si ii asculta fara judecata, permitand exprimarea sentimentelor lor. Isi dau seama ca nu pot preveni toata tristetea, furia sau frustrarea din partea copiilor lor si nu incearca sa opreasca manifestarile senzatiilor lor dureroase, exprimate prin plans sau crize de criza.
- Parintii constienti ofera incurajari adecvate varstei si au incredere in capacitatea copiilor lor de a invata in felul lor si in ritmul lor. Nu incearca sa-si grabeasca rapid copiii catre noi etape in dezvoltarea lor.
- Parintii constienti isi motiveaza copiii sa invete noi abilitati, dar nu isi judeca realizarile cu critici sau „laude evaluative”.
- Parintii constienti petrec timp cu copiii in fiecare zi, acordandu-le atentia lor nedivizata. In acest timp special si calitativ, ei observa, asculta, raspund si participa la jocul copiilor lor (cand sunt invitati), dar evita sa-si directioneze activitatile.
- Parintii constienti isi protejeaza copiii de pericole, dar nu incearca sa previna toate greselile, problemele sau conflictele copiilor lor.
- Parintii constienti isi incurajeaza copiii sa-si rezolve problemele in mod autonom si ii ajuta doar atunci cand au nevoie. Ei nu rezolva problemele copiilor spre propria lor satisfactie.
- Parintii constienti stabilesc limite rezonabile, isi directioneaza usor copiii catre comportamente acceptabile si iau in considerare nevoile fiecaruia atunci cand rezolva conflictul. Ei nu isi controleaza copiii cu recompense, amenintari sau pedepse de niciun fel.
- Parintii constienti stiu sa aiba grija de ei insisi si sunt sinceri cu propriile nevoi si sentimente. Nu se sacrifica pana la punctul de a deveni frustrati.
- Parintii constienti se straduiesc ca propria lor durere din copilarie sa nu interfereaze cu capacitatea lor de a fi buni parinti si fac eforturi pentru a evita transmiterea propriilor frustrari copiilor.