Traim intr-o societate extrem de competitiva in care se pare ca nimic nu este suficient si ai sentimentul ca, daca nu-ti pui bateriile, vei ramane in urma, fiind maturat de noile progrese.
De aceea, nu este ciudat faptul ca in ultimele decenii multi parinti si-au asumat modelul de educatie hiperpaternitate (dinamica noua si din ce in ce mai comuna, care neglijeaza aspecte importante ale copilariei).
Acestia sunt parintii care doresc ca micutii lor sa fie pregatiti pentru viata, dar nu in adevaratul sens al termenului. Ei vor ca cei mici sa aiba cunostintele si abilitatile necesare pentru a avea o profesie buna, pentru a castiga multi bani.
Acesti parinti au stabilit un obiectiv: doresc ca micutii lor sa fie cei mai buni. Pentru a realiza acest lucru, ei nu ezita sa-i indrepte spre diferite activitati extracuriculare, sa deschida calea spre limite incredibile si, bineinteles, sa-i impinga spre succes cu orice pret. Si cel mai rau dintre toate este ca ei cred ca o fac "pentru binele copiilor".
Principala problema cu acest model educational este ca pune o presiune inutila asupra celor mici, o presiune care sfarseste prin a le lua copilaria si creeaza adulti rupti emotional.
Pericolele impingerii copiilor spre succes
Sub presiune, majoritatea copiilor sunt ascultatori si pot obtine rezultatele pe care parintii le doresc, dar pe termen lung acest lucru limiteaza gandirea lor autonoma si abilitatile care pot duce la un succes adevarat. Daca nu-i oferi spatiu si libertate sa-si gaseasca propria cale, pentru ca-l acoperi cu asteptari, copilul nu va putea sa ia propriile decizii, sa experimenteze si sa-si dezvolte identitatea.
La ce duce acest comportament:
- Genereaza o presiune inutila care ii distruge copilaria. Aceasta este o perioada de invatare, dar si de bucurie si distractie. Copiii trebuie sa invete printr-un mod distractiv, trebuie sa faca greseli, sa se joace, sa-si lase imaginatia sa zburde si sa petreaca timp cu alti copii.
Cand astepti ca micutii sa fie "cei mai buni" intr-un anumit domeniu si ai asteptari foarte mari, vor claca. Genunchii lor fragili vor ceda de la greutatea unei presiuni de care nu au nevoie. Acest mod de educatie sfarseste prin a-i lua copilaria.
- Duce la pierderea motivatiei si placerii intrinseci. Atunci cand parintii se concentreaza mai mult pe rezultate decat pe efort, copilul pierde motivatia intrinseca, deoarece va intelege ca rezultatul este mult mai important decat modul in care l-a obtinut. Astfel, creste probabilitatea de a comite fraude la scoala, de exemplu, pentru ca nu este la fel de important ceea ce inveta, ci nota pe care o primeste. In acelasi mod, concentrandu-se asupra rezultatelor, isi pierde interesul si nu se va mai bucura de ele.
- Plantezi samanta fricii de esec. Frica de esec este una dintre cele mai limitate senzatii pe care o poti experimenta. Si acest sentiment este strans legat de conceptia pe care o ai despre succes. Prin urmare, impingerea rapida a copiilor spre succes nu face decat sa planteze in ei samanta fricii de esec.
Drept urmare, este posibil ca acestia sa nu devina niste adulti independenti si intreprinzatori, asa cum doresc parintii, ci niste persoane care mizeaza pe siguranta si accepta mediocritatea doar pentru ca se tem de esec.
- Genereaza pierderea stimei de sine. Multi dintre cei mai de succes oameni, din punct de vedere profesional, nu sunt siguri pe ei. De fapt, multe supermodele, de exemplu, au marturisit ca ele cred ca sunt urate sau grase, cand, de fapt, sunt icoane de frumusete.
Acest lucru se intampla deoarece nivelul perfectionismului la care au fost supusi intotdeauna ii face sa creada ca nu vor fi niciodata cei mai buni si ca cea mai mica greseala este de ajuns pentru a fi dispretuiti. Copiii care cresc cu aceasta idee devin adulti nesiguri, care cconsidera ca nu sunt suficient de buni pentru a fi iubiti. Ca urmare, vor fi dependenti de parerilor altora.
Ce ar trebui sa stie intr-adevar un copil?
Copiii nu trebuie sa fie cei mai buni, trebuie doar sa fie fericiti. Pentru asta ar trebui sa te asiguri ca micutul tau stie:
- Ca este iubit neconditionat si in orice moment, indiferent de greselile pe care le face.
- Ca este in siguranta, ca il vei proteja si il vei sprijini ori de cate ori poti.
- Ca poate face pe nebunul, sa-si piarda timpul imaginandu-si ce vrea si ca poate sa se joace cu prietenii sai.
- Ca poate alege ceea ce ii place cel mai mult si sa se dedice acelei pasiuni, indiferent despre ce este vorba. Ca va puteti petrece timpul liber facand coliere sau pictand pisici cu sase picioare, daca asta este ceea ce isi doreste, in loc de calcule.
- Ca este o persoana speciala si minunata, ca multi alti oameni din lume.
- Ca merita respect si ca trebuie sa respecte drepturile altora.
De asemenea, este esential ca parintii sa stie:
- Fiecare copil invata in propriul ritm si nu ar trebui sa confunde stimularea care se dezvolta cu presiunea care il copleseste.
- Factorul care influenteaza cel mai mult performanta scolara a copiilor este ca parintii le citesc copiilor, ca isi dedica putin timp in fiecare noapte pentru a cultiva impreuna acea pasiune pentru citit, nu pentru scoli scumpe sau jucarii inteligente.
- Copilul care primeste cele mai bune note nu este niciodata cel mai fericit, deoarece fericirea nu se masoara in acele rezultate.
- Copiii nu au nevoie de multe jucarii, ci de o viata simpla si lipsita de griji, precum si mai mult timp cu parintii.
- Copiii merita libertatea de a explora totul si de a decide pentru ei insisi ceea ce le place si ii face fericiti.