A tipa la un copil sau, mai rau, a recurge la pedepse fizice nu doar ca nu rezolva nimic, ci ii agraveaza comportamentul incorect. Consecintele unei educatii bazate pe agresiune verbala sunt, potrivit studiilor, teribile si au consecinte psihologice asupra copilului sau a adolescentului. De aceea, parintii trebuie sa evite folosirea tonului ridicat ca strategie educationala.
Parintele autoritar de odinioara a fost inlocuit de parintele care tipa. Si asta pentru ca rolul parintilor este astazi cu greu recunoscut de copii, mai ales cand ajung la varsta adolescentei. Insa psihologii sunt de parere ca a tipa la copil este mai degraba o dovada de fragilitate a parintelui, o dovada ca este incapabil sa se faca respectat si ca isi intemeiaza relatia cu copilul pe baza fricii pe care i-o starneste acestuia.
In ziua de astazi, parintii nu mai au o strategie educationala clara, iar grija pentru a le asigura copiilor cele necesare pentru un trai decent primeaza in fata educarii acestora. Efortul parintilor se transforma in pretentii. “Fac atat de mult pentru copilul meu, el de ce nu intelege?” Astfel ca atunci cand copilul nu se conformeaza acestor asteptari, parintele devine frustrat si sfarseste prin a-si pierde controlul. Incepe sa tipe si chiar mai rau de atat, il si loveste pe copil.
La baza acestui comportament gresit sta un exces de griji, un exces de protectie, de implicare care in mod eronat inlocuieste educatia copiilor.
In plus, copilul la care s-a tipat, care a fost certat, pedepsit, adolescentul umilit dobandeste o stima de sine scazuta. De aici si pana la a compromite grav relatia cu parintele, dar si relationarea cu cei din jur este doar un pas. O educatie bazata pe agresiune verbala este responsabila pentru starile depresive si antisociale, in special la adolescenti.
Pentru a educa sunt necesare reguli clare si precise
Ca parinte este important sa gandesti un tipar de educatie in care aspectul organizatoric sa prevaleze fata de cel emotional, sa mentii fata de copil distanta potrivita, sa le oferi siguranta de care au nevoie, dar in acelasi timp, sa le asigur toata autonomia posibila.
Educatia este un fapt organizational. Nu poti lasa educatia la intamplare. Parintii trebuie sa stabileasca reguli clare. Acestea sunt necesare, insa nu se impun ca o comanda stricta, ci se explica. Ca si cum in loc sa spui: "Stai jos!" spui: "Cand se mananca se sta jos". Regula trebuie sa fie ceva impersonal si obiectiv. Este necesar sa se evite comenzile si sa se stabileasca reguli obiective: cum sa mananci la masa, ora de culcare, programul de teme, ora la care revine in casa de la joaca.
Cum trebuie sa functioneze regulile
Stabilirea regulilor inseamna a lua decizii organizationale care nu au nimic de a face cu problemele existentiale. Sunt proceduri stabilite in familie pentru a trai mai bine.
Regulile trebuie stabilite de ambii parinti. Cand acest lucru nu se intampla, copiii devin confuzi, iar daca o regula nu este sustinuta de ambii parinti, nu va fi eficienta mult timp.
Regula trebuie sa fie clara si simpla, usor de inteles pentru copil si impersonala. De exemplu, este corect sa spunem: "Este timpul sa dormim" si nu: "Grabeste-te, mergi la culcare". Sau la masa este important sa spui: "La masa se sta pana ce toata lumea a terminat!", in loc sa zici: "Stai jos si fii cuminte! Doar copiii prost crescuti nu stau cuminti la masa!".
Regula trebuie sa fie realista si adecvata. Adica, copilul trebuie sa fie capabil sa o implementeze si trebuie sa fie adaptata in functie de varsta. De exemplu, este nerealist sa te astepti ca un copil de 5 ani sa stea ore in sir cuminte pe un scaun intr-un restaurant. Si trebuie sa fie sustenabila. Adica nu ii poti spune unui copil: "Du-te sa joci, dar nu te murdari", "Fugi, dar sa nu transpiri".
Ce trebuie facut daca un copil nu respecta o regula?
In ziua de azi parintii nu stiu bine cum sa reactioneze atunci cand un copil nu face ceea ce ar trebui sa faca, motiv pentru care tipa la el. Ar vrea sa il convinga pe copil sa faca acel lucru fara sa il oblige, dar in cele din urma ajunge sa se infurie.
O modalitate alternativa la pedeapsa improprie este cea a pedepsei educationale. Presupui ca cel mic nu a inteles regula sau ceea ce i se cere, adica trebuie sa invete mai bine ceea ce nu este clar pentru el.
Spre exemplu, in cazul in care un copil de 6 ani nu vrea dimineata sa se imbrace ca sa plece la scoala, ci vrea sa mai doarma sau sa se joace, in loc sa tipi la el si sa il ridici cu forta din pat, intreaba-te: „A inteles oare cat e de important sa mearga la scoala?“, „Ce pot face ca sa il conving sa se imbrace?“. In acest caz, poti incerca sa rezolvi problema pregatindu-i hainele de cu seara si lasandu-i-le pe scaun, pentru a-i permite sa fie independent si sa se imbrace singur.