Multa vreme s-a crezut ca prea mult rasfat si permisivitatea duc la cresterea unui copil rebel. Cu toate acestea, oamenii de stiinta au demonstrat ca, cu cat parintii sunt mai autoritari si mai restrictivi, cu atat copiii vor simti nevoia sa se revolte si sa se opuna familiilor lor.
Copilaria si relatia noastra cu parintii ne marcheaza personalitatea pentru toata viata. Desi sunt convinsi ca fac ceea ce trebuie, parintii excesiv de restrictivi au sanse mari sa dezvolte un comportament razvratit in copilul lor.
Un parinte dur, pretentios, care cere multa disciplina ii va oferi copilului foarte putina afectiune si nu se va apropia emotional de acesta. Acesti parinti folosesc pedeapsa si amenintarea ca metoda de educare. Ei pedepsesc sever comportamentele necorespunzatoare ale copiilor lor, fara a da explicatii cu privire la motive. Se concentreaza pe limitarea unor comportamente pe care le considera incorecte si cred ca nu este necesar dialogul. Conteaza doar ca cel mic sau adolescentul sa ii asculte.
De obicei, acestia isi impun regulile fara sa stea la discutii. Nu le permit copiilor sa se exprime si nu sunt deschisi la negocieri. Reprima si restrictioneaza libertatea individuala a copiilor lor si le minimizeaza interesele si nevoile.
Prin acest stil autoritar de educatie, parintii cer ascultare si respect si exercita un control excesiv, cautand sa obtina un comportament bun la copiii lor. Totusi, fara sa realizeze, ar putea creste tineri frustrati, care vor considera razvratirea drept singura cale de raspuns.
Am fost obisnuiti sa credem ca parintii care isi educa odraslele cu fermitate reusesc sa creasca copii care se comporta bine, corect. Acesti copii ajung insa frecvent pe doua directii diferite, dar la fel de periculoase. Unii devin tineri timizi, care nu au respect de sine. Altii devin niste rebeli, ca semn de evadare de sub mana forte a parintilor.
Trebuie tinut cont de faptul ca, inca de cand eram mici, cu totii ne-am dorit sa fim ascultati si sa decidem singuri in anumite situatii, cum ar fi hainele pe care le imbracam sau tunsoarea pe care o purtam. Este datoria fiecarui parinte de a le acorda copiilor lor un mediu sigur in care sa poata descoperi si sa isi poata dezvolta personalitatea. Cand parintii sunt foarte restrictivi, copiii nu isi gasesc loc pentru a se exprima. Acesti parinti nu vorbesc cu copiii lor, nu-i asculta. Nu doresc decat ascultare oarba.
Acest lucru creeaza un mediu familial stresant si lipsit de afectiune, care duce la o stare de nefericire. Copiii care au fost tacuti toata viata vor lupta in adolescenta pentru a se face auziti. Este perioada in care tinerii tind sa provoace autoritatea si sa incalce regulile. Nu o fac pentru a-si enerva parintii, ci cauta doar sa isi dezvolte propria identitate.
Intr-un mediu familial cu legaturi sanatoase si afectuoase, adolescentii vor trece prin acesti ani fara prea multe dificultati, stiind ca sunt respectati si sustinuti de parintii lor. Vor putea sa negocieze, sa aiba incredere in ei, motiv pentru care vor reusi sa respecte mai usor criteriile impuse de parintii lor.
Izbucnirile rebele ale adolescentilor si opozitia lor ferma fata de parinti pot provoca probleme grave. Unii pot apela la tutun, alcool sau droguri in semn de razvratire. Altii pot deveni total iresponsabili si agresivi atunci cand parintii lor nu sunt de fata.
Asta inseamna ca daca vrem sa evitam aceste situatii trebuie sa ne straduim sa crestem copiii cu limite clare si coerente, asiguranda-ne in acelasi timp ca le oferim si afectiunea si sprijinul de care au nevoie, intr-un echilibru perfect. Trebuie sa fim in masura sa ii ascultam, sa ii respectam si sa le oferim intimitatea de care au nevoie pentru ca ei sa creasca independenti.