Copiii au nevoie de limite, dar acestea trebuie să se bazeze pe dragoste, respect și fermitate. Cuvântul disciplină provine etimologic din latinescul "discipulus" și înseamnă a impune o ordine necesară pentru ca învățarea să aibă loc.
În creșterea și educarea copiilor, disciplina nu este doar necesară, ci și esențială. Părinții ar trebui să se străduiască să o aplice în cel mai bun mod posibil, astfel încât copiii lor să crească cu o stimă de sine sănătoasă și puternică. Din acest motiv, nu trebuie să pierdem din vedere unele greșeli de disciplină care pot fi foarte toxice pentru copii. Copiii au nevoie de limite și disciplină pentru a fi fericiți.
Cele mai toxice și dăunătoare forme de disciplină
Disciplina pozitivă înseamnă a fi părinte cu dragoste, respect și fermitate. Copiii au nevoie de limite și disciplină pentru a fi fericiți.
Exercitarea disciplinei îi face pe copii să devină mai ușor discipoli, adică să fie capabili să învețe. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să știe care sunt limitele, regulile mediului în care trăiesc, ce este bine și ce este rău, că acțiunile lor au consecințe și care sunt acestea în fiecare caz.
Acest lucru îi permite să înțeleagă mediul înconjurător ca pe ceva inteligibil, ceva pe care îl poate înțelege, care este rezonabil de stabil și pe care îl poate controla. Toate acestea sunt extrem de importante pentru ca un copil să-și construiască o stimă de sine puternică și sănătoasă.
Problema este că, uneori, cuvântul disciplină este asociat în mod eronat doar cu autoritarismul și pedeapsa, iar acesta este doar un mod de a o aplica, care cu siguranță nu este cel mai bun. La sfârșitul secolului al XX-lea, psihologi precum Jane Nelsen au inventat termenul de disciplină pozitivă și au propus un model educațional bazat pe principiile sale.
Câteva greșeli comune de disciplină care le fac rău copiilor tăi
Există trei comportamente foarte frecvente la care părinții ar trebui să fie foarte atenți pentru a le elimina din disciplina de zi cu zi. Acestea sunt:
- Etichetare
Aceasta este atunci când, în fața unui comportament pe care dorim să-l corectăm, ne referim la copil cu o definiție globală și permanentă a persoanei sale. A pune etichete copiilor înseamnă a spune lucruri de genul: "Ești rău", "Ești leneș", "Ești insuportabil".
Nu etichetăm comportamentul, ci copilul ca întreg. Este necesar să subliniem ceea ce trebuie să îmbunătățească copilul, dar, într-o bună aplicare a disciplinei, trebuie să fim atenți să vorbim întotdeauna și numai despre comportament, nu despre copil în ansamblu. Diferențierea acestui aspect este foarte importantă pentru construirea unei bune stime de sine.
- Amenințătoare
Uneori, când suntem furioși, pierdem controlul asupra a ceea ce spunem și putem ajunge să amenințăm copiii. Aceasta este o formă de violență care este uneori subtilă, dar întotdeauna foarte puternică și are efecte devastatoare asupra stimei de sine a copiilor. Ea provoacă teamă, în cele mai grave cazuri o adevărată teroare, și îi face să perceapă mediul înconjurător imediat ca fiind ostil, unde se poate întâmpla ceva rău.
- Compararea
Încercând să corectăm un comportament și căutând să avem un impact asupra copilului astfel încât să schimbe ceea ce vrem noi să schimbe, îl comparăm cu un frate, un prieten... chiar cu noi înșine (tatăl sau mama). Mesajul și ceea ce este implicit în el este foarte dăunător, deoarece îl negăm pe copil în favoarea celuilalt cu care îl comparăm.
Aceste trei lucruri se fac foarte des în fiecare zi, chiar și părinții conștienți și dedicați excelenței în munca lor pot cădea în ele în orice moment, odată cu stresul rutinei zilnice. Cu toate acestea, este important să fim vigilenți în a le minimiza, deoarece acestea au efecte foarte negative asupra construcției de sine a copilului și, în consecință, asupra conceptului de sine și a stimei de sine a acestuia.
Cele mai toxice și dăunătoare forme de disciplină
Dar părinții ar trebui să țină cont și de faptul că există două forme de disciplină care sunt foarte toxice pentru copii și, prin urmare, dăunătoare pentru sănătatea lor mintală. Ambele sunt greșeli grave pe care părinții nu își pot permite să le facă.
- Autoritarism și disciplină bazată pe pedeapsă
Nu face decât să genereze frică în copil, el se supune pentru că îi este frică, dar este departe de ceea ce am arătat mai sus ca fiind de dorit pentru dezvoltarea lui. Copilul care crește în frică nutrește de obicei resentimente și violență în interiorul său.
- Neglijență și lipsă de limite
Un mediu fără reguli și fără limite, în care totul este permis, în care nu există structuri, roluri, consecințe, este un mediu care produce copii care suferă foarte mult pentru că nu se pot ancora în nimic, nu pot înțelege mediul în care trăiesc.
Disciplina pozitivă este educarea cu dragoste, respect și fermitate.
Dacă fiecare dintre formele de mai sus ar fi situate la extremele aceluiași continuum, la mijlocul acestuia (echilibrul dezirabil), ar exista ceea ce am numit mai devreme disciplina pozitivă. Educarea cu o disciplină pozitivă presupune adăugarea de fermitate și dragoste, ținând cont de aceste cinci aspecte:
- Tratați-vă bine unul pe celălalt, cu bunătate și tandrețe. Să se ocupe de comunicare în toate dimensiunile sale: verbală și non-verbală.
- Respect în ambele sensuri, de la adulți la copii și invers.
- Aveți grijă de obligațiuni ca de cea mai importantă comoară.
- Să conteze pe copil, să îl implice, să îl ia în considerare cu adevărat. Lăsați-i să știe că sunt importanți și unici.
- Investiți în inteligența emoțională, care va fi o garanție a unui bun management emoțional.
Consecința firească a tuturor acestor lucruri va fi copii capabili, integri, încrezători în sine, independenți și autonomi, cu bune abilități de gestionare a emoțiilor și, ceea ce este cel mai important, cu cele mai bune instrumente pentru viață.