Sarcini pe care parintii nu ar trebui sa le delege fratilor mai mari, potrivit psihologilor

Din diverse motive si, uneori, fara sa fie constienti de acest lucru, unii parinti au tendinta de a delega responsabilitati copilului lor cel mare: de exemplu sa aiba grija de fratii mai mici.

Cu toate acestea, dupa cum afirma psihologul educational Borja Quicios , atunci cand fratii mai mari sunt impovarati cu responsabilitati care nu le apartin, acest lucru ii determina sa adopte comportamente care nu sunt in concordanta cu varsta lor si care le pot afecta dezvoltarea: 

"Din cauza acestor cerinte din partea parintilor, copiii nu isi gasesc locul real in mediul familial si sunt fortati sa devina doar un alt adult", explica terapeutul.

In aceeasi ordine de idei, psihologul Oceania Martin Recio de la Cepsim Madrid, afirma pe blogul www.psicologiamadrid.es ca atunci cand copiii devin parintii fratilor lor se produce o inversare de roluri care ii poate afecta treptat intr-un mod tacut si aproape invizibil si poate avea un impact negativ asupra stimei de sine.

"Pierderea rolului de copil ii impiedica sa se dezvolte emotional in ritmul lor propriu, iar acest lucru le afecteaza conceptul de sine si se tem in permanenta ca nu indeplinesc asteptarile, ca se devalorizeaza in comparatie cu ceilalti sau ca nu se simt suficienti", spune Martin Recio.

Pentru a evita aceste posibile consecinte, parintii trebuie sa gaseasca un echilibru intre educarea copiilor mai mari in responsabilitatea si respectul fata de varsta lor: 

"Este bine ca vrem sa ii implicam in ingrijirea fratelui mai mic (de altfel, acest lucru ne va ajuta adesea sa gestionam mai bine gelozia), dar nu le putem da obligatii si responsabilitati care nu le apartin. Nu putem uita ca noi, parintii, suntem responsabili de educatia tuturor copiilor nostri (nu a fratilor mai mari)", subliniaza Quicios.

Psihologii sunt de acord atunci cand vine vorba de evidentierea obligatiilor care nu ar trebui sa le revina fratilor mai mari si care i-ar impiedica sa isi exercite adevaratul rol, acela de copil si frate. Va spunem despre ele mai jos

Responsabilitatile care nu ar trebui sa cada pe umerii fratilor mai mari

Sa fie responsabili de ingrijirea fratilor lor: Desi ocazional pot prelua si ajuta la ingrijirea fratilor lor mai mici, este important sa se evite riscul ca acestia sa faca acest lucru in mod continuu si din obligatie. Potrivit psihologilor, aceasta sarcina poate fi o povara prea mare pentru ei. Ii poate coplesi si poate genera anxietate, precum si un impact negativ asupra dezvoltarii lor psihologice si emotionale, ceea ce poate duce chiar la pierderea copilariei in sine.

Supravegherea celor mici: Acest lucru implica o mare responsabilitate si ii poate genera, de asemenea, anxietate, deoarece trebuie sa fie mereu in alerta si preocupat de siguranta si comportamentul celor mai mici decat ei. Este o povara prea solicitanta pentru un copil si chiar si pentru un adolescent.

Oferindu-le puterea de a corecta sau de a pedepsi. In certurile dintre frati, celui mai mare i se atribuie adesea rolul de mediator pentru a face ordine si a rezolva problema. Se obisnuieste sa li se dea autoritatea de a-i corecta sau chiar pedepsi pe cei mai mici. Cu toate acestea, acest lucru creeaza un dezechilibru in relatia dintre frati, deoarece, in loc ca fratii sa se joace si sa interactioneze ca aliati si parteneri, cel mai mare devine o figura de autoritate care poate genera respingere si/sau resentimente.

Dati un exemplu: Este bine si firesc ca cei mai mici sa se uite la cei mai in varsta, sa-i imite si sa invete de la ei. Cu toate acestea, daca se cere in mod constant ca primul nascut sa fie un model de urmat ("Trebuie sa dai un exemplu", li se spune adesea) se trece cu vederea faptul ca si ei sunt copii, invata si au acelasi drept de a face greseli.

Educatie: Cei mai mari nu trebuie sa ii educe pe cei mai mici in ceea ce priveste pregatirea lor academica, comportamentul sau manierele, nici in ceea ce priveste obiceiurile de igiena. Acest lucru le poate provoca stres si le poate afecta propriile performante scolare si dezvoltarea. Educarea este o responsabilitate de care ar trebui sa se ocupe doar parintii.