Natura este importanta pentru dezvoltarea abilitatilor cognitive, sociale, emotionale, spirituale si fizice ale copilului. Numeroase studii recente demonstreaza faptul ca acei copii care petrec mult timp jucandu-se afara, in mediul natural, sunt mai calmi, mai receptivi, pozitivi si toleranti, au un autocontrol mult mai bun si obtin rezultate mult mai bune si testele de atentie. Ba mai mult:
• Copiii care isi exerseaza simturile echilibrat in natura au abilitati motorii semnificativ mai bine dezvoltate, incluzand motricitatea fina a degetelor atat de necesara pentru scris, coordonarea motorie si echilibrul. Este incontestabil faptul ca acei copii care au abilitati motorii bune (sunt agili, dinamici, flexibili, au bune abilitati de orientare in spatiu) sunt mult mai bine perceputi din punct de vedere social, si acest lucru devine mult mai evident la varsta adolescentei.
• Joaca libera si miscarea in natura dezvolta abilitatile sociale. Un copil care nu alearga bine, nu se poate catara repede, nu prinde si nu loveste mingea corect, nu poate merge pe bicicleta, trotineta la fel de bine sau de repede ca ceilalti este, treptat, exclus din grupul de joaca. Copilul incepe sa simta ca este ”diferit” si ca “nu poate”. Neexersate de timpuriu, in etapele simple ale interactiunii umane, abilitatile de socializare nu se dezvolta corect. Copilul care “sta pe margine” si se uita cum alearga altii nu va sti mai tarziu cum sa faca fata unei activitati de grup cu reguli complexe.
• Observarea directa a naturii dezvolta atentia si rabdarea, pentru ca fenomenele naturale au loc intr-un ritm lent, total diferit de ceea ce invata copiii uitandu-se la televizor. In natura, totul este logic, nimic nu este in plus si actiunile au consecinte firesti.
• Natura ii ofera copilului oportunitatea de a explora, observa, experimenta, de a rezolva probleme si de a invata din greseli. Copiii au nevoie de libertate de miscare si oportunitatea de a explora contexte cat mai variate, fara a fi ingraditi permanent de reguli, ca de exemplu: „nu pune mana, te murdaresti”, „ai grija sa nu calci in apa, iti uzi pantalonii”, etc. Pentru hainute murdare exista OMO, asa ca toata grija parintilor trebuie sa se indrepte catre a le asigura micutilor oportunitati de explorare si stimulare adecvata a tuturor simturile, fara obsesia petelor de pe hainute.
• Joaca libera din natura, nestructurata si neghidata de reguli artificiale, dezvolta creativitatea si imaginatia copiilor, oferindu-le in acelasi timp lectii de viata utile. In natura, copiii invata sa fie responsabili, toleranti si sa respecte viata asa cum a fost creata. Ei pot intelege cu usurinta de ce este important sa avem grija de ceea ce ne inconjoara pentru ca toate elementele naturii sunt inlantuite si traiesc in simbioza.
• Natura ii invata pe copii sa gandeasca. Relatia cauza-efect, succesiunea si interdependenta fenomenelor vietii, observarea unor structuri logice, repetitive (pattern-uri) in tot ceea ce este viu sunt usor de experimentat direct in mijlocul naturii.
• Contactul direct cu natura dezvolta autonomia personala. Instinctele sunt active, se dezvolta spiritul de observatie, iar copiii invata sa isi gaseasca singuri solutii la probleme si nevoi.
Articol scris de Monica Bolocan
Psiholog clinician si educational
www.psiholog-pentru-copii.ro