Este sambata dimineata si daca am noroc poate ca voi dormi pana la ora 9. De trei ani de zile fiica mea este cea care imi da alarma de dimineata si cum sotul meu lucreaza peste hotare, nu am ocazia sa dorm mai mult, asa ca trebuie sa fiu in picioare si sa incep sa pregatesc micul dejun in cateva minute.
Incarc o masina de rufe in timp ce ma spal pe dinti; in timp ce fiica mea mananca la televizor, imi beau cafea si citesc stirile; aceste 15 minute sunt singurele pe care le voi avea pentru mine pentru tot restul zilei.
De luni pana vineri, atunci cand merg la serviciu, nu am nici macar 15 minute la dispozitie. In general este o adevarata lupta doar sa ies pe usa la timp dimineata.
Pregatesc pranzul incercand in acelasi timp sa imi trezesc fiica. Pentru ca intre noi fie vorba, copiii se trezesc dis-de-dimineata doar in weekend. In timpul saptamanii se vaicaresc, plang, sunt lenesi si somnorosi, si de cele mai multe ori sunt norocoasa daca daca ajungem la gradi cu un minut sau doua inainte sa se inchida portile.
Dupa care merg la serviciu 9 ore, apoi pregatesc cina, facem baie, mergem la culcare, totul in timp ce incerc sa tina casa cat de cat organizata si catelul familiei, in viata. Ah, si am uitat, mai avem si un pestisor auriu; sau cel putin sper ca inca il mai avem.
Nu exista un moment din zi in care sa nu am cel putin 5 lucruri pe cap!
Trebuie sa fiu foarte eficienta si nu este secunda a zilei care sa nu fie planificata in avans. Am citit recent un articol despre munca invizibila care pune femeile la pamant. Parca citeam despre mine! Ar trebui sa il citesti si tu, mai ales daca tu esti cea care pune inotdeauna o rola noua de hartie igienica la toaleta.
Totul cade in sarcina mea si eu trebuie sa ma ocup de tot. Sincer, am obosit.
Vreau sa stau si sa pictez cu cea mica, fara sa imi fac griji ca am vase de spalat.
Vreau sa imi iau catelul si mintea la plimbare.
Vreau sa am macar un weekend in care sa nu trebuiasca sa merg nicaieri si sa fac nimic.
Vreau sa savurez o cafea in timp ce citesc o carte.
Vreau sa ma plictisesc, macar pentru o zi!
Si, in timp ce scriu asta, imi dau seama ca vreau sa fiu sotul meu! De fiecare data cand este de joaca, se joaca cu cea mica pe jos, inconjurati de o armata de animale de plus si de papausi si nu le pasa. Cand este ora de facut baie, totul este o distractie, un joc, o inundatie.
Ora de culcare inseamna sa citeasca povesti si sa se bucure de imbratisarile si momentele de alint ale celei mici.
Visez la ziua cand voi putea pur si simplu sa merg la culcare, sa imi iau in brate copilul si linistea sa imi bantuie prin ganduri. Si pana atunci, sunt mandra sa ma denumesc regina multitasking-ului si nu, nu am fost nicand mai extenuata!