Uneori, din dorinta de a controla comportamentul neadecvat al copilului tau neastamparat, recurgi ca parinte la solutii mai putin ortodoxe, fara a constientiza de fapt ce impact are solutia ta la nivelul celui mic.
Tot mai des auzi in jurul tau amenintari de genul "daca nu esti cuminte, te trimit la bunici!", "o sa vezi tu la scoala!", "daca nu incetezi, o sa te las singur acasa!" sau spre sfarsitul concediului de crestere al copilului, atunci cand hai sa recunoastem, nu mai ai rabdarea pe care ai avut-o in primele luni pe care le-ai petrecut acasa cu copilul... "lasa ca vezi tu cum o sa fie la gradinita, acolo nu iti mai merge!"
Uneori parintii iubitori folosesc amenintarile si isi sperie copiii in incercarea de a-i face sa se comporte adecvat, fara sa isi dea seama ca nu numai ca nu il vor face pe cel mic sa se comporte mai bine, dar ca ar putea sa ii inoculeze o teama (neintemeiata) de ceva de care in realitate nu ar trebui sa se teama pentru a putea performa la nivelul pe care ti-l doresti pentru el.
Iata doua tipuri de amenintari pe care le-ai putea face involuntar si care iti vor afecta copilul mai mult decat iti dai seama:
Amenintarile desarte
Combinatia de amenintari care nu sunt niciodata duse la bun sfarsit, pedepse haotice si un copil incapatanat au ca rezultat un ciclu de interactiuni parinte – copil in care copilul te educa de fapt pe tine ca parinte sa nu iti duci la indeplinire amenintarea si se incurajeaza in a continua un comportament neadecvat, stiind ca nu va fi pedepsit pentru el.
Ca sa poti sa iti inveti micutul diferenta dintre bine si rau si care sunt tiparele comportamentale acceptabile din punct de vedere social, cea mai buna solutie nu va fi niciodata o amenintare nedusa la indeplinire, care din contra, il va face pe cel mic sa nu se comporte frumos (pentru ca stie nu i se va intampla nimic).
O modalitate de parenting cu rezultate optime in buna dezvoltare a copilului trebuie sa includa nu doar creionarea standardelor de comportament pozitiv astfel incat copilul sa inteleaga ce se asteapta de la el, ci si implementarea consecintelor actiunilor sale si pedepsirea ori de cate ori cel mic incalca regulile si standardele comportamentale prestabilite de tine.
Parinti autoritari, dar si parinti permisivi, folosesc amenintari extreme, pe care nu le-ar putea pune in practica niciodata, iar copilul va stii cand se intampla acest lucru si va miza tocmai pe imposibilitatea amenintarii, continuand un tipar comportamental nepotrivit.
Este important sa realizezi cand ai facut o greseala si ai aruncat o astfel de amenintare si va trebui sa iei o pauza inainte de a iti cere scuze pentru reactia ta si a vorbi cu cel mic astfel incat sa restabilesti o relatie pozitiva cu el, insa este necesar sa ii comunici ca nu esti multumita de comportamentul sau si sa gasesti o alta modalitate (decat o amenintare desarta) sa il faci sa coopereze.
Intotdeauna va exista o "data viitoare" cand trebuie sa gasesti cu calm o strategie rezonabila prin care sa il inveti pe cel mic cum trebuie sa se comporte, asa ca corecteaza-ti propriul comportament pentru a putea preveni comportamentul negativ al copilului tau.
Amenintarile cu subinteles...gresit
Se poate intampla, involuntar si inconstient, sa ameninti sau sa incerci sa sperii copilul din dorinta de a-i corecta comportamentul negativ, cu lucruri care nu sunt de fapt motive de speriat, fara sa realizezi ce impact va avea amenintarea sau sperietura pentru micut.
Este usor sa arunci responsabilitatea indreptarii comportamentului copilului tau in "gradina" altuia, insa acest lucru nu face decat sa creeze celui mic o anxietate nejustificata.
Daca toddlerul tau refuza sa isi stranga jucariile la sfarsitul zilei, solutia pentru a-l determina sa faca asta nu este sa ii spui "lasa ca vezi tu cand mergi la gradinita!"; copilul nu stie inca la ce trebuie sa se astepte cand va merge acolo si daca vrei sa se integreze in colectivitate si sa se bucure de toate beneficiile pe care aceasta i le ofera dezvoltarii sale viitoare, solutia nu este sa arunci o amenintare ambigua care ar putea sa il faca sa creada ca de exemplu, mersul la gradinita va avea consecinte negative asupra sa.
Uneori, din dorinta de a-ti educa corect copilul, faci greseli, amenintandu-l nefondat, fara a realiza implicatiile amenintarii tale asupra trairilor sale interne.
Daca iti doresti sa ai un copil dornic sa mearga la bunici, la gradinita, la scoala, nu il speria cu ele!
Nu vei face decat sa ii inoculezi un sentiment de frica nejustificata, care ii va produce anxietate si stres si il va impiedica sa se bucure de experiente frumoase!