De multe ori se poate intampla ca parintii, de dragul copiilor sa se lupte cu forta de a ceda si a le face pe plac micutilor. Insa stim cu totii ca acest lucru nu poate fi facut decat in mici masuri si in situatii rare, deoarece duce la comportamente inadecvate din partea copiilor. Insa trebuie sa recunoastem ca o viata fara compromisuri nu se poate. Prin urmare ramane intrebarea, cat de des pot ceda in fata copilului si cum iau aceasta decizie astfel incat o placere pe termen scurt sa nu afecteze bunastarea copilului pe termen lung?
In primul rand este important ca parintii sa le transmita copiilor ca ei sunt cei care exercita autoritatea si nu copiii. Parintii au rolul de a-I spijini pe copii, de a-i proteja si de a-i ajuta sa ia cele mai bune decizii. Desi, din cand in cand le mai poti face niste placeri copiilor, este important sa nu le indeplinesti toate dorintele.
Desi parintii nu trebuie sa-si piarda autoritatea in fata copiilor si sa le dea acestora ultimul cuvant, este important ca micutii sa fie ascultati si intelesi. De asemenea, pe masura ce cresc trebuie sa inceapa sa ia decizii adecvate varstei care sa ii pregateasca pentru a deveni independenti la varsta adulta. Cum facem insa delimitarea intre aceasta linie atat de fragila?
Compromisuri cu adolescentii - cand sa le faci si cand este prea mult
Exista anumite domenii in care parintii trebuie sa faca compromisuri cu copiii lor atunci cand acestia sunt adolescenti. In aceasta etapa, parintii trebuie sa accepte schimbarile, gusturile si opiniile tinerilor, dar fara sa-si piarda ierarhia.
O comunicare stransa este importanta in acesti ani, deoarece tinerii trebuie sa ia unele decizii cu sprijinul parintilor lor. In mod clar, copiii au nevoie sa se diferentieze de parintii lor, in special in timpul adolescentei, pentru a-si dezvolta propria identitate.
Este important de subliniat ca in aceasta etapa, desi copiii pot lua unele decizii singuri, este important ca parintii sa nu cedeze in fata acestora daca ei nu asculta regulile impuse.
Compromisuri in cazul copiilor mai mici?
Pana la varsta adolescentei, parintii nu trebuie sa renunte la o mare parte din controlul asupra deciziilor. Tinerii sunt lipsiti de experienta si isi doresc lucruri care nu stiu ca, pe termen lung, le pot face rau. De la consumul prea multor dulciuri, la privitul indelungat la televizor si pana la lucruri mai importante, parintii sunt cei care au un cuvant important de spus.
Cu toate acestea, parintii trebuie sa asculte intotdeauna opiniile si sugestiile copiilor, indiferent de varsta. De asemenea, copiii trebuie indrumati in luarea de decizii adecvate varstei. De exemplu, pot decide singuri cu ce se imbraca cand iesiti in oras, cu conditia sa fie haine adaptate sezonului. Sau pot alege ce leguma vor sa consume ori ce carte sa citeasca, pe langa lecturile scolare obligatorii.
Greseli majore care submineaza autoritatea parentala
Parintii permisivi nu-si corecteaza copiii atunci cand acestia sunt mici si se obisnuiesc sa faca ceea ce vor ei. Un copil care nu primeste disciplina din partea parintilor sai creste gandindu-se ca orice ii este permis si, mai tarziu, cand parintii incep sa-si impuna punctul de vedere nu vor mai fi ascultati.
O alta greseala majora pe care o fac multi parinti este sa cedeze dupa ce au spus “Nu”. Un “Nu” nu trebuie sa fie negociabil. Desigur, copilul va incerca sa obtina ceea ce doreste, te va implora, te va santaja, insa cedarea nu este o solutie. Cel mai bine este sa ii explici copilului de ce lucrurile stau asa si care sunt consecintele daca nu se supune. De asemenea, este important ca parintii sa le raspunda micutilor cu mult calm la toate intrebarile deoarece numai asa acestia vor constientiza in cele din urma ce ii asteapta.
Este foarte important ca inca din primul moment in care incep sa mearga copiii sa aiba limite si referinte stabilite, adecvate varstei, pana cand devin adulti.
Autoritarismul, la fel de nociv
O alta extrema este autoritarismul. Acesta apare cand parintii vor ca micutii sa li se supuna fara sa comenteze si fara sa stie de ce. Acest lucru duce la cresterea unui copil care va deveni un adult supus, fara initiativa si fara personalitate.
FOTO: freepik.com