Insa eu am spus-o. Am spus-o cand copiii mei erau bebelusi. Am spus-o cu convingere cand copiii meu erau mai maricei. Am spus-o cu indrazneala cand au inceput gradinita si apoi scoala primara. Am spus-o cu convingere si cand au mers la gimnaziu. Apoi am indraznit, fara rusine (si prosteste), sa spun asta si cand au mers la liceu. Am spus singura propozitie pe care nu ar fi trebuit sa o spun niciodata ca parinte: "copilul meu nu ar face niciodata asta".
Vezi, am spus-o de foarte multe ori pentru ca nu stiam ce-mi va rezerva viata. Sau poate ca am crezut ca stiu mai bine, pentru ca viata (si lipsa de judecata a copiilor mei) nu mi-a dat inca o palma peste fata si, sincer, nici nu ma gandeam ca o va face vreodata. Adica, sunt o mama grozava, iar mamele grozave nu cresc copii care fac lucruri stupide. Nu cresc copii care fac lucruri rele. Lucruri ridicole. Lucruri care te fac rosie de manie in timp ce urli: "Ce, Dumnezeu, a fost in mintea ta?" si alte lucruri de genul acesta. Doar ca nu. Mamele si tatii mareti cresc copii minunati, perfecti, fara teama de rusine. De aceea mi-am spus mie, dar si altora, acea propozitie, fara nici cea mai mica ezitare.
Apoi, viata a vrut sa ma loveasca drept in fata, ca sa ma trezesc. Am fost umilita. Si inspaimantata, si jenata, si rusinata - insasi trufia mea de mama era pusa la incercare - m-am trezit regretand ca am spus vreodata acele cuvintele.
Oh, dar am spus acea propozitie de atatea ori si m-am simtit atat de bine, cand am spus-o. Pana nu am mai spus-o. Acum stiu ca nu mai trebuie sa spun vreodata: "Copilul meu nu ar face asta niciodata".
Vorbesc cu voi, mame si tati de copii model, de copii perfecti
Este intotdeauna usor sa stai deoparte si sa privesti viata din spatele ecranului tau, gandindu-te ca familia si copiii tai sunt imuni la ispitele si dorintele care ii infuleca pe ceilalti. Este usor sa-ti mangai grijuliu copilul pe crestet, in timp ce barfesti despre ce a facut micul George la scoala astazi. Pentru ca apoi sa-ti scape aproape nonsalant: "Copilul meu nu ar face niciodata asta".
Este usor sa presupui, in mod ignorant, ca felul in care iti cresti copiii ii va tine la loc sigur de luarea unor decizii nesabuite, de presiunea din partea colegilor si de alte comportamente mai putin onorabile. Dar acest lucru nu este adevarat. Copiii sunt tot copii si nu, nu este o scuza pentru un comportament urat. Acesta este modul in care putem explica liberul arbitru combinat cu functionalitatea unui creier nedezvoltat complet. In termeni simpli, copiii nu sunt capabili sa ia decizii asemanatoare cu ale adultilor, deoarece sunt copii.
Hai sa fim seriosi, majoritatea adultilor nu sunt capabili sa ia decizii rationale, dar ne asteptam de la copiii nostri sa fie intotdeauna capabili sa faca acest lucru?
Poate ca esti o mama extraordinara si ai fost destul de norocoasa sa cresti bebelusul, prescolarul, scolarul, adolescentul si tanarul adult perfect. Dar daca esti un parinte ca noi toti, cei care ne luptam sa fim cat de buni parinti putem fi, desi se intampla sa mai tipam din toti rarunchii la un adolescent uluit: "Ce ai facut?", atunci bine ai venit in club!
Cele mai bune lectii de viata vin dupa un esec
Poate nu stiai, dar unele dintre cele mai bune lectii de viata vin, de obicei, dupa cateva dintre cele mai mari greseli si esecuri in viata. De asemenea nu uita ca si cei mai buni, cei mai stralucitori, cei mai politicosi si cei mai bine educati copii vor face, in cele din urma, ceva la care nu te-ai fi gandit nici intr-un milion de ani.
Daca stiai deja acest lucru, pentru ca ti-ai invatat lectia si ti-ai scos complet din vocabular "Copilul meu nu ar face asta niciodata", te rog nu ascunde asta. Fii deschisa si cu alti parinti in legatura cu adevaratele lupte, pe care cu totii trebuie sa le dam, in cele din urma. Si inceteaza sa afisezi falsa eticheta cu "suntem familia perfecta".
Incepe un dialog cu prietenele tale mame, in special cu cele care nu au inca de-a face cu adolescenti provocatori. Aminteste-le mamelor ca atunci cand nu le permit copiilor sa esueze, ele le rapesc de fapt sansa de a-si reveni dupa infrangere.
Aminteste-le mamelor care isi inchipuie ca lor nu li se poate intampla niciodata, ca vor urma anii de rebeliune adolescentina, de comportament riscant si note proaste la scoala si ca da, li se poate intampla si lor.
Atunci cand vezi ca familiile, pe care le cunosti, trec prin momente dificile cu copiii lor, mai bine ofera-le sprijin si intelegere, decat sa stai in coltul tau si sa soptesti "Copilul meu nu ar face asta".
Acum, realistic vorbind, cu totii suntem la o secunda de o decizie gresita a copilului nostru, care ne poate transforma automat in acea familie cu acel copil. Cu totii meritam sa avem parte de ajutor, vindecare si iubire. Asadar, in loc sa spui "Copilul meu nu ar face asta", ce-ar fi sa spui: "Ar fi putut fi usor copilul meu. Ce pot sa fac acum pentru a ajuta?"