Toti parintii stiu ca in momentul in care copiii se simt iubiti, apreciati si in siguranta, sunt fericiti. Cu toate acestea parintii stiu ca nu pot controla tot ceea ce se intampla in viata copiilor, mai ales cand nu sunt de fata (copilul este la gradinita sau la scoala ori in grija bonei sau a bunicilor).

Tocmai de aceea, multi dintre parinti isi pun adesea intrebari despre starea emotionala a copiilor si se intreaba daca sunt cu adevarat fericiti. Muti iau drept reper rasul si vivacitatea copiilor ca fiind un semnal de fericire. Insa putem fi siguri ca cel mic este cu adevarat fericit?

In timpul copilariei, cei mici experimenteaza diverse schimbari fiziologice, comportamentale si cognitive, pana ajung la maturitate, insa ce se intampla cu latura lor emotionala? Iti poti da seama daca cel mic a suferit o rana sau chiar o trauma emotionala daca nu iti comunica acest lucru, sau chiar inearca sa-l ascunda? Iata care sunt lucrurile la care trebuie sa fii atent pentru a-ti da seamana daca cel mic este cu adevarat fericit.

Care sunt semnalele unei rani emotionale in cazul copiilor?

Nu incape urma de indoiala ca dragostea parintilor este cea mai importanta in copilarie, insa la fel de importanta este si afectiunea sau modul in care este tratat de alti adulti din viata lor este important pentru cei mici. Poate parea ca nu este asa, insa copiii sunt afectati de modul in care adultii se comporta in preajma lor fie ca este vorba despre bunici, bone, educatori, profesori sau alte persoane care interactioneaza cu ei.

Parintii ar trebui sa fie constienti ca, in cea mai mare parte, starea emotionala a copiilor se afla in felul in care acestia ii cresc precum si in modul in care ii trateaza si le arata afectiunea. Totodata, trebuie sa fie atenti la semnele, uneori subtile, care le arata daca cel mic este sau nu fericit sau daca a suferit o rana sau chiar o trauma emotionala.

Exista diferite moduri prin care copiii ne arata ca au suferit o rana emotionala si nu se simt bine. Printre cele mai comune sunt:

• Modificari semnificative ale comportamentului. Schimbarile comportamentale sunt normale in cazul copiilor, pe masura ce se dezvolta, insa cand este vorba despre o regresie este semnul unei rani sau a aunei traume emotionale. De exemplu poate deveni mai fricos, mai alert la ce se intampla in jurul lui, mai introvertit, etc.

• Apar o serie de simptome fiziologice bruste. Este vorb despre diverse simptomatologii sau dureri care apar brusc, fara un motiv anume. De exemplu: tuse, dureri de cap sau de burta, diaree, oboseala, etc. Prin urmare, daca cel mic se confrunta cu astfel de probleme fara a avea o problema de sanatate trebuie sa fii mai atent la comportamentul general al acestuia

Cum iti poti da seama daca cel mic nu este fericit?

Cu totii stim ca micutii sunt plini de energie, agitati, zgomotosi si rad din aproape orice. Copiii fericiti isi petrec timpul jucandu-se, razand, explorand si facand lucruri spontane. Cand copilul devine linistit sau reactioneaza doar cand i se spune ce sa faca, este clar ca ceva nu este in regula. Un astfel de copil nu este fericit si nu se simte iubit. Comportamentul normal este reprimat deoarece copilul este ingrijorat sau este defensiv, cu privire la lucruri care se intampla in mediul sau familiar sau in cel scolar.

Un copil care devine introvertit, pasiv si izolat a suferit o rana emotionala sau chiar o trauma.

Copiii nu inteleg, intelectual vorbind, sensul de a fi iubiti sau fericiti, ci interpreteaza iubirea emotional prin emotiile pe care le primesc de la persoanele din jur.

Emotiile intense sunt legate de conflicte emotionale

Desigur, exista situatii pe care parintii nu le pot controla. Un comportament al parintelui, facut fara voie si fara sa fie constientizat, poate provoca o rana emotionala copilului. Iar aici se poate incadra simpla lipsa de atentie, din cauza grijilor zilnice. Cu atat mai putin parintii nu pot controla comportamentul celorlalti adulti din viata copilului. Sunt suficiente cateva secunde pentru ca cel mic sa fie afectat emotional.

Rana de abandon este cea mai frecventa. Acesta poate aparea rapid, mai ales la varste fragede. Se poate intampla, de exemplu, ca parintii sa fie concentrati pe pregatirile pentru o anumita sarbatoare sau pentru a merge in vacanta, in timp ce copilul cere atentie, iar aceasta nu ii este acordata ca inainte. Acest lucru il poate face sa se simta abandonat, creandu-se o rana emotionala. In aceste momente temerile copilului cresc, se simte nefericit, ingrijorat, nesigur si sentimentul de abandon creste daca parintii nu iau masuri in acest sens.

Aceste emotii pot disparea rapid daca parintii ii explica ce se intampla si care este motivul pentru care au treaba si nu ii pot acorda atentia cuvenita. Copilului trebuie sa-i explici tot ce se intampla, in caz contrar va fi confuz si temerile se intetesc. Aceste rani de abandon, nedepistate si netratate pot afecta copilul si la varste adulte. De aceea este important sa comunicam foarte mult cu copilul, chiar daca acest lucru poate parea ca nu este util, mai ales cand facem un lucru aparent banal.

Rana de abandon poate parea ca dispare dupa ce lucrurile revin la normal. Insa aceasta rana creeaza o trauma care poate reaparea fie in timpul noptii, fie intr-un alt moment neasteptat, declansand chiar si simptome fizice precum dureri de cap sau burta.

Sursa foto: babyology.com