Muscatul si lovitul sunt destul de intalnite in randul copiilor de gradinita, in special a celor din grupele mici. Prin urmare este un lucru obisnuit, mai ales in primele zile de gradinita ca unul dintre copii sa iasa cu muscaturi si/sau lovituri.
Ca parinte, sa stii ca este chiar copilul tau cel care loveste, este incomod si rusinos. In plus, acesti parinti incep sa-si creeze mustrari de constiinta nestiind unde au gresit in educarea copilului.
Ceea ce se intampla insa in cazul acestor copii este ca nivelul de dezvoltare al limbajului inca nu ii ajuta sa-si exprime emotiile si nevoile. Prin urmare cand ceva ii supara si nu pot comunica acest lucru recug la lovituri si muscaturi. Este modul lor de a-si exprima furia, supararile si neputinta.
Pe masura ce copiii cresc acest comportament dispare. Insa, daca un copil continua sa aiba acest comportament odata ce ajunge la grupa medie sau grupa mare este deja un semnal de alarma pentru parinti si profesori si inseamna ca micutul are nevoie de ajutor.
In cazul in care acest comportament este frecvent si nu doar un caz izolat, este important ca parintii sa ia masuri din timp. Primul pas pe care este indicat sa-l faca parintii este sa consulte un profesionist (fara ca micutul sa fie de fata). Acesta le va oferi parintilor sfaturi in gestionarea si solutionarea problemei. In acest fel parintii care se simt neputinciosi isi vor putea intelege copilul mai bine si vor invata cum sa-l indrume spre o alta cale de a-si exprima emotiile.
Cele mai frecvente motive pentru care un copil cu varsta cuprinsa intre 3 si 5 ani isi musca si loveste colegii de gradinita sunt:
-
Intampina dificultati de exprimare verbala a emotiilor;
-
Este in cautarea atentiei;
-
Are o toleranta foarte scazuta la frustrare (ceea ce il determina sa nu suporte faptul ca lucrurile nu sunt tot timpul asa cum doreste el);
-
Imita compostamentele din jur (poate fi vorba despre un frate mai mic sau mai mare, despre comportamentul unui coleg, etc);
-
Exprimarea angoasei din cauza unei situatii care se produce in cadrul familiei (separarea parintilor, decesul bunicului, nasterea unui frate etc.).
Dincolo de consultarea unui profesionist este foarte important ca parintii sa discute cu micutul. Acestia trebuie sa-i explice ca acest comportament duce la ranirea si suferinta colegului. De asemenea, trebuie sa afle care este motivul pentru care copilul a reactionat asa (fara a-l certa insa) si sa gaseasca apoi, impreuna, metode alternative prin care copilul sa-si poata gestiona comportamentul.
De asemenea, intalnirile regulate cu invatatorul si psihopedagogul si lucrul in echipa cu acestia poate ajuta la solutionarea problemei. Comunicarea cu acestia iti poate oferi o viziune mai cuprinzatoare asupra copilului si a atitudinilor acestuia ajutandu-te sa gasesti cele mai bune strategii pentru solutionarea problemei.
Cum inveti copilul sa fie mai calm
Cand acest comportament este intalnit doar acasa, intre frati, sau chiar de fata cu un adult, copilul trebuie sa invete ca acest lucru este inadmisibil. Parintele trebuie sa opreasca copilul in timp ce manifesta un comportament agresiv si sa-i explice ferm ca acest lucru nu trebuie sa se mai repete, insa fara a trece la amenintari. Atitudinea parintilor in cazul unui asemenea comportament trebuie sa fie una ferma, dar blanda. De asemenea, trebuie sa-i explici copilului ca exista si alte metode prin care sa-si exprime sentimenele.
In functie de factorul care a dus la declansarea comportamentului copilului acesta trebuie sa invete sa aiba rabdare, sa fie tolerant, generos si sa invete valoarea impartasirii. In caz contrar comportamentul copilului nu se va schimba usor.
In niciun caz, in astfel de momente, copilului nu trebuie sa-i spui ca este rau sau obraznic. Nu faci decat sa-i validezi comportamentul si sa-l etichetezi. Prin urmare stabilirea unor limite clare si comunicarea cu micutul este cea mai buna, simpla si sigura metoda prin care comportamentul acestuia poate fi modificat.
Sursa foto: pexels.com