Este un lucru obisnuit ca cei mici sa aiba diverse temeri cand sunt mici. Cele mai multe dintre acestea fiind irationale. Si, desi aceste temeri sunt de obicei temporare, in calitate de parinti trebuie sa incurajam prevenirea si depasirea fricilor micutilor. De asemenea, este important ca parintii sa stie cum sa-i invete pe cei mici sa fie prudenti in situatii periculoase, insa fara a le induce temeri nejustifiate.
Temerile copiilor fac parte din procesul de crestere, dar ele pot fi si semnale de alarma, asa ca nu trebuie minimalizate si, in cazul unor noi manifestari, trebuie sa ne gandim daca acestea deriva din circumstante noi din viata copilului (divortul parintilor, inceprea scoalii, schimbarea locuintei, etc...).
Iata cateva sfaturi despre modul in care sa abordezi temerile copiilor, tinand cont intotdeauna de faptul ca nu este vorba de a elimina temerile, deoarece acestea fac parte din instinctul nostru de supravietuire si din dezvoltarea evolutiva a fiintei umane. Frica este negativa doar daca devine patologica, o fobie, sau daca deriva dintr-un eveniment traumatizant.
- Evita sa-ti exprimi temerile (frici irationale sau fobii) in fata copiilor, deoarece frica poate fi transmisa de la parinti la copii prin invatare si prin observare. Temerile noastre pot interfera cu disparitia fricii copiilor nostri, impiedicandu-i sa isi exploreze mediul inconjurator. De exemplu, daca nu ne plac clovnii sau tigrii, ar trebui sa ne impiedicam copiii sa aiba aceste animale de plus? Daca ne este frica de mare si evitam contactul cu ea, lipsa de experienta ar putea influenta consolidarea acestor fobii "mostenite".
- Trebuie sa-i educam sa fie precauti in fata a ceea ce este cu adevarat sau potential periculos. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa ne fie frica de mare, ci sa fim precauti cand inotam in ea. Sa nu ne fie frica de caini, ci sa fim prudenti in fata lor.
- Legat de punctul anterior, trebuie sa le oferim modele corecte de actiune in fata acestor elemente periculoase. Cu alte cuvinte, noi suntem primii care trebuie sa manuiasca focul sau sa se apropie cu prudenta de animalele necunoscute...
- Cand sunt mici, selecteaza lecturi potrivite pentruvarsta lor. Alege povesti placute, lipsite de teroare si de evenimente macabre, desi majoritatea povestilor (mai ales cele traditionale) includ aceste elemente ca elemente pregatitoare si de intarire pentru viata de adult, potrivit multor cercetatori.
- Acelasi lucru se poate spune si despre desene si filme. Evita-le pe cele de groaza sau violente.
- Atunci cand exista teama de a fi singur, autonomia si independenta pot fi incurajate la copii pe masura ce cresc. In mod normal, ei insisi cer acest spatiu si isi dau seama ca a fi singuri nu implica sa le fie frica daca stiu ca vom fi acolo pentru ei atunci cand au nevoie de noi. De exemplu, daca in timp ce adorm aud sau viseaza ceva care ii sperie si plang, cel mai bun lucru de facut este sa mergi la ei, sa-i linistesti si sa vorbesti cu ei pana cand angoasa dispare. Nu exista nimeni mai bun decat noi pentru a realiza acest lucru.
- Atunci cand vor avea loc schimbari in viata micutilor (schimbarea scoalii, mutarea intr-o alta casa, intr-un alt oras, un divort, etc...) ar trebui sa incerci sa faci schimbari graduale in mediul inconjurator pentru a-i obisnui cu noile situatii si, bineinteles, sa le explici motivele acestor schimbari.
- Comportamentul curajos poate fi intarit la copii. Pasii marunti spre apa, spre o papusa care nu le placea inainte... pot face obiectul felicitarilor si al rationamentelor verbale.
- Pe de alta parte, nu ameninta niciodata cu elemente de teama, mai ales daca acestea sunt irationale, cum ar fi: "Vine omul negru", "Vine bau-baul", etc...
- Spunandu-le "adevarul" despre vrajitoare, capcauni si alte fiinte magice, din povesti, care ii poate speria, ... ii va ajuta sa nu mai fie elemente necunoscute sau infricosatoare pentru ei.
- Nu trebuie sa critici sau sa pedepsesti copilul pentru ca ii este frica, ci mai degraba sa-l convingi ca nu trebuie sa-i fie rusine ca ii este frica. In acest fel, il faci sa vorbeasca deschis despre temerile lui si il vei putea ajuta sa le depaseasca. Este important sa incerci sa rationalizezi frica si sa il ajuti treptat sa inteleaga ca este ceva temporar.
- O modalitate excelenta de a relationa cu ei, oferindu-le in acelasi timp mecanisme de autoprotectie, este sa-i inveti abilitati de relaxare si autocontrol.
- Atunci cand consideram ca sunt pregatiti, ii poti apropia progresiv de stimulul care le provoaca frica, insotiti de noi si intotdeauna intr-o atmosfera de bunastare pentru copil, deoarece acest lucru va duce la depasirea fricilor lor.
Dar, mai presus de toate, trebuie sa stii sa ii asculti, sa le intelegi temerile si sa le dedici suficient timp copiilor tai. Sa le vorbesti cu mult calm, cu ritmuri si miscari lente, pentru ca ei sa simta apropierea si contactul fizic, si sa le explici natura temerilor pe care le au.
FOTO: freepik.com