Din pacate, exista mame care pot fi catalogate drept toxice, iar recunoasterea semnelor care le caracterizeaza este esentiala pentru a putea gestiona relatia cu ele. In cadrul emisiunii „Adevaruri ascunse,” bioenergoterapeutul Lidia Fecioru a discutat despre comportamentele unei mame toxice si impactul acestora asupra dezvoltarii emotionale a copilului.
Un prim semn al unei mame toxice este tendinta de a face comparatii constante intre copii: „Uite ce face acel copil, ce mi-as dori un copil ca ala.” Acest comportament nu respecta opinia copilului si creeaza o dinamica daunatoare. Fecioru explica faptul ca astfel de comparatii genereaza o competitie nesanatoasa, care este insotita de victimizare si santaj emotional.
Aceasta mama cauta sa obtina intreaga atentie, lasandu-si copilul sa se simta neglijat. „Este ceva groaznic,” adauga Fecioru, subliniind ca, in aceasta situatie, copilul va cauta afectiune in alte parti daca nu ii sunt stabilite limite.
Mai mult, unele mame nu par afectate de tristetea copilului, concentrandu-se exclusiv pe propriile interese. In unele cazuri, solutia pentru acesti copii poate fi distantarea de parinti, pentru a-si gasi echilibrul emotional necesar.
Un alt aspect mentionat de Fecioru este modul in care un parinte toxic poate fi identificat rapid. De exemplu, atunci cand un copil realizeaza ceva, reactia mamei este adesea critica: „Se putea si mai bine.” Aceste comportamente pot avea un impact profund asupra stimei de sine a copilului si asupra dezvoltarii sale emotionale.
Este esential ca persoanele afectate de astfel de comportamente sa caute sprijin si sa isi stabileasca limite sanatoase in relatiile cu parintii lor toxici, astfel incat sa isi poata construi o viata mai echilibrata si fericita.
Semnele unui parinte toxic
Impactul profund al unui parinte toxic poate fi devastator. De la slabiciuni fizice si emotionale pana la comportamente distructive, acest ciclu isi lasa amprenta asupra vietilor. In cazul unui partener toxic, optiunea de a pune capat relatiei exista, dar ce se intampla cand toxicitatea provine de la un parinte? Un parinte toxic, fie ca stie sau nu, poate provoca haos in viata copilului sau. Aceasta influenta distructiva se poate manifesta prin slabiciuni fizice, mentale si emotionale. Un copil emotional vulnerabil poate dezvolta un complex de inferioritate, care duce la insecuritati adanc inradacinate. In consecinta, acest ciclu continua, iar copilul nesigur creste si devine un adult toxic, perpetuand acest comportament si asupra propriilor copii. Insecuritatea favorizeaza dependenta de altii sau de substante, alimentand comportamente abuzive fata de sine si fata de ceilalti. Problemele de comportament rezultante au un impact negativ nu doar asupra propriei vieti, ci si asupra bunastarii celor din jur.
Shiv Khera, un speaker cunoscut si autor, a impartasit cateva caracteristici care definesc un parinte toxic.
Parintele excesiv de critic: Parintii care critica constant copiii intr-un mod negativ contribuie la dezvoltarea unui complex de inferioritate si, implicit, a insecuritatii. Un parinte ar trebui sa fie asemenea unui bun antrenor, care, desi critica performanta sportivului, o face cu grija si cu scopul de a corecta, nu de a pedepsi.
Parintele abuziv fizic si emotional: Abuzul fizic depaseste simpla palma ocazionala. Parintii toxici pot deveni abuzivi din punct de vedere verbal si emotional, ceea ce include micsorarea copilului, umilirea lui in public si manipularea acestuia pentru a-si atinge scopurile egoiste. Astfel de comportamente pot fi extrem de dureroase.
Etichetarea: Adesea, parintii isi eticheteaza copiii ca fiind „prosti”, „idioti” sau „nefolositori”. Daca un copil aude frecvent astfel de etichete, ajunge sa creada ca sunt adevarate, mai ales ca parintele este vazut ca o autoritate. Etichetele raman pe viata, iar cand copilul creste, va cauta sa demonstreze ca acestea sunt corecte.
Comparatii neechitabile intre frati: Frecvent, parintii compara copiii intre ei, intrebandu-se de ce unul dintre ei a devenit medic, iar celalalt nu. Aceasta presiune nu este constructiva. In timp ce educatia de baza este esentiala, fiecare copil ar trebui sa fie incurajat sa isi urmeze pasiunile pentru a se dezvolta in mod armonios.
Parintii excesiv de prietenosi: Unii parinti se mandresc ca sunt „prietenii” copiilor lor, cedand la toate dorintele si capriciile acestora, fara a le oferi vreo directie. Este important de inteles ca copiii au suficienti prieteni; ei au nevoie de parinti care sa le ofere indrumare. Oferirea de alegeri fara o directie clara poate fi autodistructiva.
Sursa foto: freepik