De fiecare data cand ii spui copilului “Nu ai voie pe bicicleta! O sa te ranesti” sau “Nu pune mana pe animale. Te pot zgaria/musca”, acesta devine mai temator. Cu cat i le repeti mai mult, cu atat copilul nu va mai dori sa aiba de-aface cu aceste lucruri si va ajunge sa aiba aceleasi temeri ca si tine.
Copiii dobandesc aceste temeri care nu sunt ale lor, de la parinti. Exista insa si o veste buna. Este posibil ca copiii sa fie impiedicati sa “absoarba” temerile parintilor. Iata cum!
Temeri care se mostenesc din generatie in generatie
Transmiterea temerilor catre copii este un lucru care se intampla adesea, desi, de obicei, o facem in mod inconstient. Acelasi lucru este valabil si pentru credinte, traume sau rani emotionale nerezolvate. Totusi, acest lucru nu inseamna ca oamenii sunt predestinati sa repete tiparele stramosilor lor. Aducerea acestor probleme in constiinta si vointa de a lucra asupra lor ajuta la ruperea ciclului si la crearea unor noi modalitati de relationare cu lumea din jur.
Retineti insa ca un copil nu poate face acest lucru de unul singur, deoarece nu are inca resursele necesare pentru a face fata unei provocari atat de complexe. Daca va dori sa o faca, o va face ca adult. Cu toate acestea, este mai bine sa evite problema decat sa fie nevoit sa o rezolve. Prin urmare, este important ca parintii sa fie atenti la mesajele lor daca vor sa evite sa transmita temerile lor copiilor.
Recomandari pentru a evita transmiterea temerilor noastre
Cu totii avem temeri. De paianjeni, de inaltime, de mers la dentist, de singuratate, de respingere sau de esec, printre multe altele. Dupa cum putem observa, unele temeri sunt tangibile, iar altele sunt mai degraba abstracte. Oricum ar fi, oamenii pot fi mai mult sau mai putin constienti de temerile lor. In acest sens, trebuie sa stim ca temerile inconstiente sunt cele mai susceptibile de a fi transferate copiilor.
Iata care sunt principalele strategii pentru a-i impiedica pe copii sa va preia temerile tale.
Identifica-ti temerile
Indentificarea propriilor temeri este esentiala pentru a evita transmiterea lor catre ceilalti. Asumarea lor face ca acestea sa fie mai putin susceptibile de a fi transmise. In acest sens, le poti recunoaste prin introspectie. Pentru a face acest lucru, pune-ti intrebari profunde si adopta o atitudine activa fata de ceea ce se intampla in jurul tau.
Este adevarat ca poate fi un proces profund si complex. Pentru a face acest lucru, poti urma aceste orientari:
- Fii atent la emotiile tale: frica se manifesta adesea prin sentimente de nervozitate, anxietate si nesiguranta.
- Observa-ti gandurile: gandurile care apar in situatii provocatoare sau stresante pot indica temeri subiacente.
- Alcatuieste o lista a temerilor tale: Acorda-ti un moment pentru a va gandi in mod constient la obiectele, scenariile sau ideile care va fac sa va temeti.
Infrunta-ti temerile
Odata ce ti-ai acceptat temerile, permite-ti sa investighezi sursa lor. Intelegerea naturii temerilor tale si a modului in care acestea te afecteaza te va ajuta sa le faci fata mai eficient. Pentru a impiedica ca micutii tai sa-ti mosteneasca temerile, este esential sa lucrezi asupra acestora. Daca este necesar, poti solicita ajutor profesional.
Fii atent la cuvintele si actiunile tale
Este adevarat ca aproape orice lucru din lume reprezinta un potential pericol. Simplul fapt ca existam ne expune in mod constant la riscuri. Prin urmare, este de inteles ca reactionezi inconstient sau impulsiv atunci cand crezi ca micutii tai sunt in pericol (chiar daca este unul real sau imaginar).
Asa se intampla atunci cand le rezolvi problemele in locul copiilor sau incerci sa eviti raul intr-un mod abrupt si exorbitant: "Coboara de acolo, este prea periculos!” O alternativa mai sanatoasa este sa le incurajezi independenta, sa-i echipezi cu strategii de adaptare si sa incerci sa ramai calm in fata unei situatii care i-ar putea fi daunatoare.
Tine minte. Cand copiii observa ca faci fata situatiilor dificile, vor urma exemplul tau. Nu uitati ca esti principalul lor model de urmat. Contrar credintei populare, sa fii vulnerabil in fata copiilor tai este un lucru bun.
FOTO: freepik.com