Cu totii avem neajunsuri, rani si traume, experiente dureroase pe care le-am incorporat in istoria vietii noastre. Toate acestea ne umplu rucsacul emotional al vietii. Cu toate acestea, nu toate aceste experiente, sau traume, au fost integrate, adica nu toate sunt complet vindecate. Ne referim la acele probleme nerezolvate care raman in inconstient, dar care sunt inca acolo si care, intr-o zi, in fata unui comentariu, a unui miros, a unei amintiri... apar cu mai multa forta si produc mici dureri.
Copilul nostru interior: cine este?
Copilul interior este un concept care provine din terapia Gestalt si se refera la cea mai vulnerabila si sensibila structura psihologica a "sinelui" nostru. Aceasta se formeaza in primul rand din experientele, atat pozitive, cat si negative, pe care le avem in primii ani ai copilariei.
Avem grija de copilul nostru interior atunci cand il ascultam, cand ii oferim ceea ce are nevoie, cand il iubim (pe noi). Si nu o facem atat de mult atunci cand negam ceea ce ni se intampla sau cand vrem sa "ingropam" traumele pe care acest copilas, care plange in noi, le-a acumulat in timp.
Copilul nostru interior se formeaza din experientele, atat pozitive, cat si negative, pe care le avem in primii ani ai copilariei.
Maternitatea (si paternitatea) ne conecteaza cu copilul nostru interior
A deveni parinte este o adevarata provocare care ne pune fata in fata cu copilul nostru interior; este vorba, intr-un fel, de a ne retrai copilaria in ochii copiilor nostri. Iar in acest proces de parenting proiectam temeri; ies la iveala rani din propria copilarie care poate ca sunt inca nerezolvate.
Este vorba, de exemplu, despre problemele cu parintii sau fratii nostri, despre dezamagirile din adolescenta, despre povestile de respingere sau abandon, despre teama de singuratate. Reconectandu-ne cu copilaria noastra prin intermediul copiilor nostri, ne conectam cu copilul nostru interior (cel care este mereu acolo, dar care acum este mai prezent) si care ne striga, poate pentru ca in trecut nu am stiut sa-l ascultam sau sa-i oferim ceea ce ne cerea.
Vindecarea ranilor din copilarie
Vindecarea ranilor din copilarie ne poate ajuta sa facem fata mai bine vietii de parinte, deoarece aceasta etapa vitala redeschide aceste rani. Pe de o parte, este ideal sa putem face fata acestor rani, dar, pe de alta parte, este ceva care nu are data, pentru ca este un proces care dureaza o viata intreaga (putem sa ne verificam oricand, sa mergem la un specialist atunci cand avem nevoie...) si pentru ca, in plus, de multe ori nu reusim sa detectam aceste rani inainte de maternitate.
De ce este important sa vindeci acel copil interior
Este important sa vindecam aceste rani pentru ca, in acest fel, ne golim rucsacul emotional, ceea ce ne ofera bunastare si ne elibereaza. In plus, acest lucru ne permite sa facem fata maternitatii intr-un mod mai "curat", fara factorii de conditionare din trecut (desi acestia vor exista intotdeauna, nu vor fi la fel de intens). Pe de alta parte, aceasta munca interioara ne va permite, de asemenea, sa:
Sa detectam acele neajunsuri, greseli, rani. Ceea ce favorizeaza cunoasterea noastra de sine. Ne poate ajuta sa ne intrebam: Care au fost acestea? Au fost depasite sau inca ne dor? De ce?
Sa incercam sa nu repetam anumite greseli, tipare sau dinamici disfunctionale cu copiii nostri.
Sa ne eliberam de resentimente, daca exista; sa ne iertam pe noi insine si pe cei dragi.
Sa ne cultivam stima de sine prin acceptare neconditionata.
FOTO: freepik.com