Tot mai multi parinti aleg sa isi duca copiii la psihoterapie. Care sunt semnele la care trebuie sa fim atenti inainte de a face acest pas? Exista psihoterapie preventiva sau este bine sa asteptam anumite indicii?
Diana Stanculeanu, psihoterapeut, a detaliat la MCN Podcast semnalele care arata ca un copil are nevoie de sprijin terapeutic:
"E foarte important sa stim ca, atunci cand un copil are nevoie de sprijin terapeutic, intreaga familie are nevoie de sprijin terapeutic pentru ca oricat ar fi de competent psihoterapeutul, el sta cu copilul doar o ora pe saptamana. Daca acel copil, dincolo de acea ora, se intoarce in niste medii naturale de viata - familia, gradinita, scoala - in care se intampla in mod repetat aspecte care pun la risc sanatatea emotionala si fizica a copilului, atunci trebuie sa te duci si catre context si sa vezi ce poti sa repari si acolo. Si ca sa ajungi la context trebuie sa ajungi la oamenii care gestioneaaza contextul - parinti, cadre didactice. Psihoterapia unui copil vizeaza si sistemele lui naturale de functionare".
Copilul are nevoie de exercitiu in viata reala, nu doar de cele din cabinetul psihoterapeutului, subliniaza Diana Stanculeanu:
"Apropo de a duce un copil preventiv in psihoterapie, cred ca viata unui copil mic si toate experientele sunt atat de pline de provocari si oportunitati in care el creste si isi poate consolida abilitati, incat nu ai nevoie sa il duci intr-un mediu steril, artificial si decupat de viata reala, in care sa exerseze, de exemplu, un dialog prin care sa-si faca prieteni. Eu il invat sa aiba contact vizual, sa se prezinte, sa stea drept, sa aiba energia asta buna a increderii in sine, dar, pana nu se duce la locul de joaca, sa cunoasca copii si sa puna in aplicare toate lucrurile astea, nu va fi suficient. Viata e cea mai buna preventie pentru copii".
La ce semnale trebuie sa fie atenti parintii
Psihoterapeutul a punctat ca un parinte trebuie sa fie atent la modificari stabile in raport cu functionarea lui anterioara:
"Nu e suficient sa aiba o zi grea sau o zi proasta. Daca vad ca de ceva vreme nu mai doarme bine, nu se mai hraneste cum o facea, nu mai are chef de joaca... Pierderea chefului de joaca e un indicator care ar fi bine sa ne puna pe ganduri chiar si cand sunt mai mari, la scoala. Nu ma uit ca i-au scazut notele, trebuie sa ma uit cati prieteni are copilul meu, cat e de interesat de alti copii. Scaderea interesului pentru socializare sau faptul ca ea nu a existat niciodata, o reactie emotionala foarte puternica la un rezultat scolar complicat - sunt semnale. Un copil cu tendinta suicidala ca a luat opt la matematica e un copil care a invatat sa se defineasca prin nota si ca acolo e valoarea lui personala din alta parte, nu a invatat el singur. Tristetea e naturala si functionala, dar daca se prelungeste si ii afecteaza semnificativ functionarea naturala e bine sa intreb".
FOTO: Freepik