Cand vorbim despre abuz (violenta), multe persoane considera inca, in mod eronat, ca aceasta este doar fizica. Exista insa si violenta verbala, emotionala sau psihologica. Toate acestea afecteaza ireversibil un copil.
Violenta psihologica se produce intr-un mod subtil, deoarece este greu de observat, dar se raspandeste si ajunge la sufletul celor mai mici copii. Este o severitate cruda care pare aproape normalizata, adesea prin umilire, tipete si indiferenta.
Violenta psihologica
Maltratarea psihologica este cunoscuta si sub numele de abuz psihologic sau emotional. Atunci cand se produce, un copil este ridiculizat, hartuit, insultat, umilit sau respins. Din pacate, acest lucru este mai frecvent decat ai putea crede. Aceste atitudini vin adesea din partea parintilor fata de copiii lor si pot cauza probleme de stima de sine, nesiguranta si violenta.
Simptomele la copii
Exista simptome la care trebuie sa fii atenti pentru a identifica daca un copil sufera de violenta psihologica:
- Probleme la invatatura
- Stima de sine scazuta
- Probleme de alimentatie
- Depresie
- Anxietate
- Comportament inadecvat
- Agresivitate fata de sine sau fata de ceilalti
- Cautarea aprobarii indiferent de situatie
- Probleme de somn
- Neglijenta fizica
Atitudini violente din partea parintilor fata de copii
Exista unele atitudini care pot fi considerate violente si care ii distrug pe copii incetul cu incetul. Uneori, comportamentul poate fi subtil, iar parintii nici macar nu-si dau seama ca il fac. De multe ori nu sunt nici ei constienti de modul in care isi pot afecta copiii pe termen scurt si lung. De aceea, este atat de important sa fim atenti si sa nu cadem in aceasta problema.
Acest tip de violenta nu ar trebui sa fie folosit niciodata impotriva copiilor, pentru ca ei nu o merita. Cele mai distructive daune pentru un copil sunt atunci cand un astfel de abuz se formeaza lent. Adica atunci cand ei cresc cu detalii, momente si rani emotionale care par lipsite de importanta, dar care dor mai mult decat orice lovitura.
3 tipuri de violenta psihologica care ii distrug pe copii
Iata trei tipuri de violenta psihologica care ii distrug pe copii si care nu trebuie aplicate niciodata in relatia cu un copil.
1. Umilirea
Daca iti umilesti copilul, acesta se va simti nefericit. Si cel mai rau lucru este ca va crede cuvintele crude pe care i le spui, chiar daca nici tu nu le crezi cu adevarat. De exemplu, daca iti critici, insulti, acuzi pe nedrept sau faci in mod constant remarci depreciative la adresa copilului tau, aceasta este umilire. Acest lucru se face atat in public, cat si in privat de foarte multe persoane. Pentru a evita sa iti umilesti copilul, trebuie sa tii cont de urmatoarele:
- Gandeste-te la ceea ce spuni inainte de a o spune.
- Nu mai face comentarii jignitoare la adresa copilului tau.
- Nu iti compara niciodata copilul.
- Nu iti mai critica copilul.
- Incepe sa observi si apreciezi lucrurile bune pe care acesta le face.
- Fii un exemplu bun. Copiii imita ceea ce vad la parinti.
2. Indoiala cu privire la sanatatea psihologica a copilului
De multe ori, credinta eronata a adultului cu privire la anumite comportamente ii determina pe acestia sa trateze copilul in mod gresit, generandu-i anxietate si confuzie. Daca, de exemplu, un adult crede ca un copil este hiperactiv, cand nu este asa, doar pentru ca nu stie cum sa fie parinte, il va trata in acest fel. Si, poate, in realitate, copilul este doar nervos.
Acesti parinti ii fac pe copii sa creada ca au o problema, cand nu este deloc asa. Pentru a impiedica acest lucru sa se intample, este esential sa evaluezi modul in care iti educi copilul si sa schimbi ceea ce nu functioneaza. Adesea, problema consta in modul in care reactioneaza adultii si in ineficienta parentingului si a disciplinei.
3. Izolarea sociala
Acesti parinti se situeaza la limita supraprotectiei toxice si aleg totul pentru copiii lor. In acest fel, ei decid si cand ies si cand nu ies, cu cine ies si cand isi pot vedea prietenii si familia. Astfel, le interzic contactul cu alte persoane, astfel incat acestia sa depinda exclusiv de ei, rapindu-le astfel autonomia, libertatea si contactul cu lumea. Acesti copii traiesc intr-o lume care nu exista, adica intr-o realitate fabricata de parintii lor.
Fiti atenti la cuvinte si la impulsuri
Acestea sunt doar trei exemple, dar, din pacate, exista mult mai multe: strigate, taceri, lovituri, priviri crude. Toate acestea fac mult mai mult rau decat lovirea, in unele cazuri. De aceea, trebuie sa fim constienti ca, in calitate de parinti, trebuie sa fim foarte atenti cu cuvintele si impulsurile noastre. De asemenea, este necesar sa controlam furia si sa cautam ajutor profesional daca este necesar.
FOTO: freepik.com