Flegmonul

Flegmonul este o inflamatie a tesutului subcutanat, care se manifesta local, prin edemul, colectarea si supurarea de puroi si de alte lichide. Exista mai multe tipuri, insa cel mai des-intalnit este cel fesier postinjectional. Flegmonul este adesea un efect secundar sau complicatie a injectiilor si daca este lasat netratat, determina aparitia unor complicatii foarte grave, chiar a decesului. Iata ce trebuie sa stii despre aceasta inflamatie!

Exista doua tipuri de cauze ale flegmonului: determinante sau favorizante.

Principala cauza ale aparitiei acestei inflamatii este infectia bacteriana cu streptococ, insa exista si alti germeni care pot declansa reactia. Infectia se declanseaza cel mai adesea in urma injectiilor cu seringi sterilizate necorespunzator sau ingrijirii neadecvate a zonei injectate.

O virulenta crescuta a germenului, pe fondul unui sistem imunitar scazut, a unor plagi severe sau a nerespectarii masurii de sterilizare a instrumentelor medicale, reprezinta factori de risc pentru aparitia flegmonului.

Exista mai multe forme anatomo-clinice ale flegmonului:

• flegmon fesier;

• flegmon al fosei ischio-rectale;

• flegmon perinefretic;

• flegmon al spatiului pelvi-subperitoneal.

Flegmonul fesier postinjectional este cel mai frecvent intalnit si apare in urma unei injectii realizate in conditii sanitare necorespunzatoare sau a unor complicatii.

Simptomele flegmonului isi fac aparitia in mai multe etape, care se intind pe mai multe zile.

In primul stadiu, exista perioada de invazie, sub forma celulitei. Zona afectata se poate simti fierbinte si neteda la atingere, iar suprafata pielii capata un aspect rosiatic, ca o mica iritatie. Aceste simptome pot fi insotite si de febra mare, frisoane, stare de iritabilitate, varsaturi, scaderea poftei de mancare etc.

In urmatoarele zile, afectiunea intra in faza de inflamatie acuta. Se observa edemul (umflarea pielii in zona afectata), posibil insotit si de un miros puternic. Flegmonul produce puroi de culoare galbui-maroniu, dar acesta nu incepe sa fie colectat si sa supureze. Starea generala este puternic alterata.

Faza de supuratie se inregistreaza in zilele 5-6, cand tesutul se poate necroza, daca nu se iau masuri de tratare a inflamatiei. Este si faza de abcedare, cand bolnavii care primesc tratament incep sa se simta mai bine, iar cei care ignora aceste simptome, risca sa sufere soc toxico-septic si, ulterior, deces.

Complexitatea tratamentului depinde de stadiul in care este descoperit flegmonul.

In cazurile usoare, prescrierea de medicamente (antibiotice cu spectru larg, analgezice, antipiretice etc.) si masurile terapeutice locale (aplicarea de gheata pe zona afectata, comprese umede etc.) sunt suficiente pentru a vindeca flegmonul.

In cazurile severe, interventia chirurgicala este inevitabila, pentru indepartarea eventualelor necroze tegumentare, drenarea lichidelor si a puroiului, realizarea lavajului cu solutii antiseptice etc.

Ai mai auzit de flegmon fesier postinjectional? Spune-ne mai multe despre el si despre metodele de depistare si tratare, in sectiunea de comentarii de mai jos!