Intarcarea incepe cu introducerea alimentelor solide (diversificarea) in jurul varstei de 4 sau 6 luni si este finalizata treptat in urmatoarele 6 pana la 18 luni, in functie de copil si de mama.
Indicat este ca intarcarea sa se faca, ori de cate ori este posibil, treptat si nu trebuie privita ca un proces de tipul "totul sau nimic". Mama poate continua sa alapteze copilul la san o data sau de doua ori pe zi chiar in jurul varstei de 2 ani sau poate alege sa opreasca complet alaptarea.
Pasi spre intarcare
Unele mame nu doresc sau nu reusesc sa ii dea san bebelusului, fie din cauze fiziologie (sfarcuri ombilicate, lipsa secretiei lactate etc.), fie din lipsa prezentei fizice (mama este plecata din tara, la serviciu toata ziua etc.).
Daca secretia lactata:
• Se diminueaza: dupa fiecare alaptare ofera-i un biberon de completare, ulterior sari peste alaptarea la care ai cel mai putin lapte, mai apoi incearca sa mareste cantitatea oferita din biberon comparativ cu cea de la san.
• Nu tinde sa se diminueze: mamica doreste sa ii ofere bebelusului un inceput bun prin alaptare, dar nu doreste sa continue; un moment potrivit pentru trecerea la alimentarea din biberon este in jurul varstei de 3 luni. Pana atunci sistemul digestiv al sugarului isi gaseste ritmul normal de functionare si dispare orice tendinta de aparitie a colicilor abdominale.
Un sugar in varsta de 4 luni sau mai mult, caruia nu i-a fost oferit in mod regulat pana atunci sa suga cate un biberon, se poate impotrivi cu inversunare introducerii acestuia. Incearca timp de o saptamana sa-i oferi cate un biberon o data sau de doua ori pe zi, inainte de alaptarea la san sau de administrarea alimentelor solide.
Nu-l forta si incerca sa nu-l enervezi. Renunta la biberon daca sugarul il refuza si ofera-i restul mesei, inclusiv suptul la san. Este posibil ca in cateva zile sa se razgandeasca si sa accepte sa suga si din biberon.
Exprimarea manuala va face ca sanul sa produca in continuare
Atunci cand sanii produc o cantitate importanta de lapte, este de preferat ca intarcarea sa se faca de la bun inceput in mod gradat. Incepeti cu aproximativ 2 saptamani inainte de momentul in care doriti sa definitivati trecerea la biberon.
Pentru inceput, omiteti o masa la san, cea de la care sanii ofera cea mai redusa cantitate de lapte, si oferiti-i sugarului un biberon in locul acesteia, lasandu-l sa suga cat de mult doreste. Asteptati 2 sau 3 zile pentru ca sanii sa se obisnuiasca cu acesta schimbare, apoi omiteti inca un supt la san, inlocuindu-l cu al doilea biberon zilnic.
Dupa inca 2 sau 3 zile inlocuiti alta alaptare la san. In acest moment bebelusul suge la san doar de 2 ori pe zi si primeste cate un biberon la fiecare dintre cele trei mese. Va trebui probabil sa asteptati de fiecare data cate 3 sau 4 zile inainte de a putea inlocui si aceste ultime doua alaptari la san.
Daca sanii se angorjeaza si va creeaza o senzatie de disconfort, recurgeti la exprimarea lor manuala sau cu ajutorul unei pompe timp de cateva minute, doar atat cat este necesar pentru a inlatura senzatia de tensiune locala.
Intarcarea brusca, mai neplacuta pentru mama
S-ar putea sa fiti nevoita sa intrerupi brusc alaptarea la san, daca, te imbolnavesti grav sau trebuie sa parasesti orasul intr-o situatie de urgenta ( de obicei nu este nevoie de intarcarea sugarului daca mama sufera de o afectiune usoara sau nu foarte severa).
In aceste situatii trebuie evitata exprimarea manuala a sanului. Este adevarat ca aceasta inlatura temporar senzatia locala de disconfort, dar va stimula sanii sa produca in continuare lapte.
Se poate recurge la aplicarea unor pungi de gheata pe sani sau la exercitarea unei presiuni locale. Acest procedeu este destul de neplacut, dar medicul poate prescrie o medicatie adecvata pentru calmarea durerii.
Medicamentele specifice cu efect de oprire a secretiei lactate nu dau rezultatele scontate si trebuie oprite. Ele sunt scumpe, au efecte adverse si adeseori au un efect paradoxal, accentuand senzatia de presiune la nivelul sanilor.
Intarcarea la varste mai inaintate
Majoritatea sugarilor incep sa prezinte semnele unei nevoi mai reduse de a suge la san la varste cuprinse intre 9 si 12 luni. Ei se opresc din supt de cateva ori in timpul mesei si vor sa se joace cu mama. S-ar putea sa fie nevoie sa le aduci aminte ca trebuie sa apuce sanul si sa suga in continuare.
Daca il lasi se opreasca din supt la san si sa se angajeze in alte activitati, bebelusul va invata sa bea mai mult din cana si va renunta complet la san pe parcursul a cateva saptamani, fara nici un semn de regret sau frustrare.
Parerile specialistilor
"Nu exista un termen fix pentru ablactare (intarcare) si este greu de definit ce este normal sau anormal cand este vorba de un copil, deoarece fiecare copil are un mod propriu de dezvoltare si o personalitate aparte.
In general este bine sa se alapteze cel putin 3-4 luni, daca se poate chiar 6-9 luni; daca sugarul creste bine si nu exista motive pentru intreruperea alaptarii sau dificultati din partea mamei (intoarcerea la serviciu) se poate continua alaptarea si dupa varsta de 1 an.
Cand se doreste intreruperea alaptarii, este bine ca aceasta sa se faca treptat, in decurs de cateva saptamani: oferiti copilului, inainte de fiecare supt, o cantitate la inceput mica, apoi din ce in ce mai mare de lapte cu biberonul sau direct din cana.
La copiii mai mari, cum este in acest caz, de preferat ar fi sa treceti direct la cana; nu va este de ajutor sa incepeti sa-i introduceti biberonul la aceasta varsta, cand unele mame se straduiesc sa-l elimine din viata copilului; cu cat copilul este mai mare cu atat va fi mai greu sa-l faceti sa renunte la biberon.
Cu cat va bea mai mult lapte din cana, cu atat va suge mai putin de la san si astfel si secretia lactata va scadea treptat; gasind tot mai putin lapte la san, la un moment dat se poate intampla sa refuze el sanul, mai ales ca formulele de lapte praf au un gust mai dulce si mai placut pentru copii.
In acest sens, la aceasta varsta, il puteti ademeni si adaugandu-i in lapte cateva lingurite de cereale.
Incercati sa renuntati treptat si la mesele din timpul noptii; gasiti un alt mod de a-l adormi: il puteti legana, ii puteti spune o poveste sau canta un cantecel, iar noaptea cand se trezeste si plange, ii puteti oferi putin ceai chiar daca la inceput refuza, vorbiti-i calm, mangaiati-l, leganiti-l pana adoarme.
Nu veti reusi totul dintr-o data: va fi nevoie de multe nopti pana se va obisnui si probabil ii veti mai da inca sa suga de multe ori noaptea. Dar important e sa aveti rabdare si sa nu cedati: fiecare pas inainte obtinut, cat de mic ar fi, este important si nu trebuie sa dati inapoi.
Unii copii renunta greu la mesele nocturne; nu exista o metoda universal valabila, deoarece fiecare copil reactioneaza diferit si fiecare mama isi cunoaste cel mai bine propriul copil si poate gasi cea mai buna metoda pentru ea si copilul ei."
Ce spun mamicile despre intarcare
O mamica povesteste cum, cu fetita pe care a intarcat-o la 1 an si 3 luni, ii era greu deoarece aceasta plangea daca nu ii dadea san si adormea doar cu ajutor si din partea altcuiva din familie. Mamica si-a trimis fetita la tara, la soacra, cu gandul ca daca sta toata ziua pe afara si se joaca va uita. Si chiar asa s-a intamplat, nu a avut nici o problema cu ea.
Dupa intarcare, pe o perioada de doua luni, o mamica i-a dat copilului lapte praf Milumil 3. A cosiderat ca era prea mic la varsta de 6 luni pentru a-i da direct lapte de vaca (in tratatele de pediatrie scrie ca e mai bum laptele praf decat cel de vaca pentru stomacelul lor sensibil). Ulterior, incet-incet a trecut pe lapte de vaca, pe la 9 luni, in amestec cu putin ceai, apoi amestecat cu cereale (gris, orez). Mamica a avut probleme cand a trecut de la lapte praf la cel de vaca, pentru ca acesta nu mai era le fel de dulce, dar copilul s-a obisnuit.
O mamica povesteste ca stie o fetita care de micuta a primit lapte de vaca, deoarece pe cel praf nu l-a tolerat (nici o marca de lapte praf nu i-a priit), iar atunci pediatrul a hotarat sa o treaca pe lapte de vaca. Fetita este sanatoasa, a crescut frumos. Mamica crede ca pana la urma depinde de copil, de organismul fiecaruia, ce e bun pentru unul poate sa nu fie pentru altul. Aceasta este de parere ca, personal, nu s-ar grabi cu laptele de vaca, ci ar astepta pana pe la un an.
O alta mamica poveste experienta intarcarii, care in prima zi si prima noapte a fost mai grea, dar apoi bebelusul a inceput sa uite. Pentru mama este greu, deoarece i se umfla sanii si sunt foarte durerosi. Pastilele pe care i le recomandase medicul se numesc Bromocriptin, dar nu le-a luat, avand multe reactii adverse. Mamica folosea doar comprese cu gheata si s-a legat cu un sal. Aceasta sustine ca nu crede in chestii babesti, dar ca metoda chiar functioneaza. Cand sunt prea incarcati, mamica socate surplusul de lapte ajutata de pompa. Ea este de parere ca ideea de a pleca de langa copil este dura si nu este cea mai buna, deoarece nimeni nu-l poate linisti mai bine decat mama.