- Astazi i-am facut baietelului meu cateva investigatii la urechi si mi s-a spus ca "functia cohleara este afectata cu 30 de decibeli" maine urmeaza a lua legatura cu doctorul in vederea unei discutii in ceea ce priveste protezarea micutului la ambele urechi. Mentionez ca micutul a suferit o interventie chirurgicala la varsta de 2 zile in cadrul aceluiasi spital pentru afectiunea "enterocolita ulcero-necrotica cu aspect de frunza vesteda" (adica intestinele erau necrozate urmare faptului ca practic abdomenul era plin de meconiu. Medicii nu au gasit nici o fisura in intestine si au ajuns la concluzia neoficiala ca probabil a luat un virus din sala de nesteri care i-a afectat peretii intestinelor si le-au facut sa "transpire" pierzandu-si impermeabilitatea) si pentru mai mult de o luna nu i se dadea nici o sansa de supravietuire. Pe toata perioada spitalizarii i-au fost facute mai multe transfuzii de sange si plasma si i s-a aplicat un tratament ce cuprindea la un moment dat 5 antibiotice concomitent, pentru ca dupa operatie a intrat intr-o avansata stare de septicemie. In timpul spitalizarii medicii au descoperit un suflu sistolic de grad 3, care in urma tratamentului la varsta de 6 luni a disparut complet. Niciodata nu am inteles cum si in ce conditii a contactat micutul meu boala la acea varsta frageda, sau care a fost cauza. Oricum medicii l-au considerat o "minune" pentru ca practic ei doar l-au deschis, nestiind despre ce e vorba, l-au dezinfectat si spalat cu betadina si l-au inchis. In urma cu cateva luni dupa ce am dus copilul la gradinita, la sfatul educatoarei am mers cu copilul la oftalmolog unde s-a sesizat o miopie si i-am pus ochelari. Toti incisivii de sus (4) s-au tocit pana la gingie, am gandit ca probabil e vorba de o lipsa de calciu. Apoi tot la sfatul educatoarei am mers cu el la medicul ORL si am aflat cele prezentate mai sus. Mentionez ca micutul a fost in permanenta sub asistenta medicala (vizite la medicul de familie aproape lunar) si am atras atentia in permanenta medicului despre caracterul "special" al micutului, starea de agitatie, faptul ca tipa, dormea foarte putin si avea stari de nervozitate. Noi ca parinti si bunica care ajuta la cresterea lui am gandit tot timpul prin prisma faptului ca am fi putut sa-l pierdem si pe premiza "indiferent ce-o fi sa traiasca!" probabil ca nimic nu ni s-a mai parut grav sau suspect dupa operatie, gandindu-ne ca probabil e alintat prea mult, lucru care ni s-a parut de inteles. Credeti ca protezarea va fi permanenta? Care sunt cauzele aparitiei aceste disfunctii auditive? Este posibil ca toate aceste disfunctii sa fi aparut urmare a tratamentului destul de agresiv ce i-a fost administrat dupa acea interventie chirurgicala?
Raspuns:Surditatea nu este de fapt o boala, ci un simptom corespunzand unei etiologii diverse si poate fi:
Cauzele surditatii de transmisie
- malformatii,
- stenoze de conduct,
- infectii ale conductului auditiv extern,
- leziuni obstructive tumorale,
- obstructie tubara,
- otite medii si sechelele lor,
- tumori,
- malformatii osiculare,
- infectii,
- otospongioza.
Cauzele surditatii de receptie nervoasa
- malformatii,
- intoxicatii medicamentoase,
- infectii,
- tulburari vasculare,
- traumatisme,
- tumori,
- ereditatea,
- infectii bacteriene (meningita, petrosita),
- infectii virale (oreion, herpes zoster),
- nevrite,
- tumori (neurinom de acustic),
Hipoacuziile
In functie de valoarea în decibeli HL a pierderii tonale, hipoacuziile sunt clasificate în :Hipoacuzie usoara: 21-40 dBHL Conversatia normala este auzita, dar vocea soptita nu este inteleasa corect.
Hipoacuzie medie: 41-70 dBHL Vocea de conversatie nu este auzita, bolnavul auzind numai vocea strigata si face labiolectura.
Hipoacuzie severa: 71-90 dBHL Bolnavul aude partial vocea strigata, labiolectura fiind foarte importanta.
Hipoacuzie profunda: 91-119 dBHL La copilul care nu stie sa vorbeasca produce surdomutitate. Resturile auditive permit aplicarea unei proteze.
Cofoza: pierdere mai mare 120 dBHL
Diagnosticul unei surditati la copil consta in stabilirea diagnosticului clinic de surditate, urmata de efectuarea unui topodiagnostic al surditatii pentru a stabilii sediul leziunii.
Tratamentul urmareste, pe de o parte, combaterea prin mijloace specifice a agentului etiologic (cauzei)iar, pe de alta parte reeducarea copilului, in sensul castigarii sau mentinerii limbajului.
Reeducarea este diferentiata, dupa cum se practica la copilul foarte mic, inainte de varsta de 2-3 ani (faza prelabica) sau dupa varsta achizitionarii limbajului (faza postlabica).
De problema copiilor surzi se ocupa chirurgul O.R.L., logopedul si ortofonistul.
Auzul joaca un rol deosebit de important in insusirea limbajului, dezvoltarea proprietatilor cognitive si dezvoltarea socio-afectiva. Deteriorarea functiei auditive poate avea la baza multe motive. In cazurile in care afectiunile analizatorului auditiv nu se pot trata pe cale medicamentoasa sau chirurgicala se recurge la solutii protetice. In alegerea protezei se vor lua în calcul si urmatoarele date referitoare la pierderea de auz:
Tipuri de proteze auditive
 
In functie de forma lor, protezele auditive se clasifica in:
Inauntrul fiecarei proteze, se afla un microfon, care capteaza sunetul, care este apoi amplificat si transmis mai departe in ureche. Oliva este piesa care ancoreaza proteza in ureche. Ea este realizata dupa mulajul urechii si are si rolul de a ghida sunetul.
Protezele retroauriculare sunt recomandate intotdeauna copiilor, fiind usor de purtat si de ajustat la urechea in continua crestere a copilului.
Din cele relatate de dumneavoastra pot doar sa concluzionez ca baietelul dumneavoastra are o hipoacuzie usoara bilaterala. Posibilitatea ca aceasta suferinta sa fie cauzata de tratamentul agresiv postoperator, adica antibiotic, poate fi discutata doar daca stim ce antibiotice i-au fost administrate si cit timp (cele cu ototoxicitate crescuta, cum ar fi de exemplu gentamicina).
In ceea ce priveste cauzele aparitiei acestei disfunctii si daca protezarea este definitiva, singura persoana in masura sa va raspunda este medicul O.R.L. care a consultat copilul si stie exact despre ce este vorba in cazul lui. Eu am incercat sa va prezint citeva date informative generale care sa va ajute sa intelegeti suferinta copilului dumneavoastra si tratamentul pe care ar trebui sa il urmati. Multa sanatate si va astept daca aveti noi nelamuriri.
Dr. Dana Paduraru,
Specialist in chirurgie pediatrica
Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu"
Detalii specialist